România a beneficiat, începând cu anul aderării la Uniunea Europeană (2007), de aproximativ 50 de miliarde de euro din fonduri europene destinate agriculturii și dezvoltării rurale. Banii au venit atât sub formă de subvenții directe, cât și prin programe de investiții în infrastructura agricolă și rurală.
Potrivit unei analize realizate de Ziarul Financiar, care citează datele Ministerului de Finanțe și Institutului Național de Statistică (INS), primele două exerciții bugetare ale Uniunii Europene (2007–2020) au adus României 41 de miliarde de euro, în timp ce pentru perioada 2021–2027 sunt alocate încă 19 miliarde de euro.
Subvenții de peste 2 miliarde de euro anual pentru fermieri
În fiecare an, fermierii români primesc peste 2 miliarde de euro în subvenții, majoritatea din Pilonul I al Politicii Agricole Comune (PAC), în special ca plăți directe pe suprafață. Aceste fonduri susțin, în medie, producția a 10 milioane de tone de grâu și 15 milioane de tone de porumb în anii agricoli favorabili.
O parte importantă a acestor recolte este exportată, ceea ce a contribuit la creșterea semnificativă a valorii exporturilor agricole după integrarea în UE.
70 de miliarde de euro în exporturi, dar 103 miliarde în importuri
Datele INS arată că, din 2007 până în 2024, România a exportat alimente și animale vii în valoare de 70,5 miliarde de euro. În același timp, importurile au atins 103 miliarde de euro, ceea ce generează un deficit comercial de 33,3 miliarde de euro în acest sector.
Importurile sunt dominate de produse procesate sau de origine animală: carne, lactate, ouă, pâine și produse de panificație. Practic, România exportă materii prime agricole ieftine, precum grâu, porumb, ovine și caprine, dar importă produse alimentare finite, cu valoare adăugată mare.
O strategie agricolă lipsă sau ineficientă?
Această dinamică ridică semne de întrebare privind eficiența politicilor publice și utilizarea fondurilor europene. Cu toate că România a beneficiat de zeci de miliarde de euro pentru agricultură, dependența de importuri a crescut. Anual, România importă alimente și animale vii în valoare de peste 10 miliarde de euro.
În absența unei strategii clare și coerente de dezvoltare a procesării alimentelor pe plan intern, fondurile primite par să nu fi avut impactul scontat în reducerea deficitului sau în consolidarea securității alimentare naționale.
Ce finanțăm, de fapt?
Această situație a condus la întrebări legitime din partea mediului de afaceri și a opiniei publice:
De ce, în ciuda investițiilor masive, nu s-a redus importul de produse alimentare esențiale?
Ce parte din cele 50 de miliarde a fost direcționată către procesarea internă a produselor agricole, și nu doar spre producția de materii prime?
Care este, în acest context, rolul Ministerului Agriculturii, în condițiile în care o strategie eficientă pe termen lung pare să fi lipsit?
România, exportator de materii prime, importator de produse finite
Analiștii subliniază că ponderea redusă a industriei alimentare în lanțul agroalimentar este o cauză majoră a dezechilibrului comercial. În loc să exporte produse cu valoare adăugată, România rămâne un exportator de cereale și un importator de produse finite, pierzând astfel valoarea economică pe lanțul de procesare.
