După cutremurul din 1977, în plină desfăşurare a aşa-zisului program de „sistematizare urbană“ dorit de Nicolae Ceauşescu, în care au fost puse la pământ zeci de biserici, blocuri, cartiere întregi!, inginerul Eugeniu Iordăchescu a reuşit să oprească demolarea a 13 lăcaşuri de cult şi a altor 17 clădiri din Bucureşti şi din ţară, inventând metoda de translare a monumentelor. E unul dintre rarele episoade din comunism când istoria a mers pe roate.
„Un monument traversează bulevardul“, titra revista „Flacăra“, în numărul din 25 iunie 1982. În ciuda titlului bizar, nu era relatată o poveste ştiinţifico-fantastică, ci o realitate bucureşteană. La ora 9.23, undeva în zona fostului Deal al Arsenalului – pe locul unde astăzi de află Palatul Parlamentului –, avea loc o premieră naţională. Unul dintre cele mai valoroase monumente istorice din Bucureşti, Biserica Schitul Maicilor, construită în stil brâncovenesc în secolul al XVIII-lea, care cântărea 745 de tone, era mutată, după 256 de ani, la o distanţă de peste 200 de metri spre răsărit faţă de locul unde se afla. Era primul monument supus operaţiilor de translare, o metodă inginerească inventată de Eugeniu Iordăchescu (1929 - ianuarie, 2019). Şi primul monument – surprinzător, o biserică – care a fost salvat de la distrugere în regimul comunist.
Suntem în anii ’80. După Marele Cutremur de 7,4 grade pe scara Richter, în urma căruia se prăbuşesc zeci de clădiri, alte câteva sute sunt avariate şi mor peste 1.500 de oameni, Nicolae Ceauşescu anunţă refacerea completă a Bucureştiului aflat în praf şi moloz. Atunci, părea o idee vagă care dădea speranţe specialiştilor. În realitate, în doar câţiva ani, noul Centru Civic şi planurile de sistematizare dorite de fostul dictator aveau să distrugă masiv trecutul oraşului.
Planul e decis pe repede-înainte: Ceauşescu cere o analiză a celei mai sigure zone seismice din oraş, iar în urma calculelor e indicat cartierul Uranus, zona Dealul Arsenalului. Printr-o fluturare a mâinii, Bucureştiul se transformă într-un şantier. Sunt demolate mii de clădiri, cele mai afectate zone fiind Dealului Spirii, cartierul Uranus, zona Dudeşti, zona Udricani, zona Pieţei Unirii, zona Sfânta Vineri, Calea Rahovei. Dispar lăcaşuri de cult, vile cochete cu etaj, mici blocuri moderniste, grădini şi case neoromâneşti. Zeci de mii de oameni sunt mutaţi care-ncotro. Totul pentru ca, în inima Bucureştiului, să fie înălţat un nou centru politico-administrativ, care, în viziunea lui Ceauşescu, nu putea fi decât un palat gigantic. Avea să se cheme Casa Poporului.
În volumul „Bucureştiul dispărut“, arhitectul Gheorghe Leahu surprinde drama locuitorilor în oraşul dirijat de macarale, din care se distrugea şi se construia după bunul plac al tovarăşului. O scurtă relatare: „Se dărâmă pe rupte, se construieşte în loc foarte mult şi foarte prost, se depersonalizează oraşul, i se schimbă complet caracterul, blocurile vin ca un tăvălug care rade cartiere întregi cu grădini şi curţi şi arbori vechi de zeci şi sute de ani. În locul vieţii liniştite la curte, blocuri în care ne înghesuim ca viermii pe verticală, supuşi austerităţii unor programe de necivilizaţie cu apă caldă de cinci ori pe săptămână câte două ore, cu frig în timpul iernii, cu depersonalizarea noastră ca oameni, deveniţi soldaţi ai unei armate oarbe de muncitori de dimineaţa până se întunecă, fără sâmbătă liberă, muncind din două-n două duminici, cu bucuriile sărăcite şi luate cu totul“, nota Gheorghe Leahu despre „minunata“ lume nouă a anilor ’80, citează Adevărul.ro.
Citește și:
Frații Dedeman au semnat contractul! Mega-tranzacție pe piața din România!
EXCULSIV! Liviu Dragnea i-a băgat în priză! Gigantul de pe piață care a fost lovit în plin
Liviu Dragnea aruncă-n aer criticile Opoziției! ‘Am fluturașul de salariu la mine’
