Ministerul Educației presează școlile să folosească 100 de milioane de lei din Fondul pentru Mediu pentru programul Săptămâna Verde. Directorii spun că procedurile sunt neclare, munca este neremunerată, iar presiunea riscă să fie folosită ca argument pentru schimbarea lor cu manageri externi.
Presiune pe școli pentru utilizarea fondurilor alocate programului Săptămâna Verde
Ministerul Educației a transmis din nou directorilor de școli solicitarea de a depune, în cel mai scurt timp, proiectele necesare pentru accesarea celor 100 de milioane de lei alocate programului Săptămâna Verde. Suma provine din Fondul pentru Mediu și este disponibilă încă din 2024, însă majoritatea unităților de învățământ nu au depus proiecte pentru absorbția fondurilor.
Ministerul avertizează acum că banii riscă să fie pierduți dacă nu sunt folosiți, ceea ce pune presiune asupra directorilor, deja implicați în alte demersuri administrative și educaționale. Reprezentanți ai federațiilor sindicale și directori consultați în evaluările anterioare ale programului susțin însă că această procedură nu face decât să accentueze un blocaj existent de ani de zile: școlile trebuie să gestioneze proiecte europene complexe, fără personal dedicat și fără resurse financiare pentru munca suplimentară.
De ce nu au fost depuse proiectele
Raportul realizat în 2023 de Institutul pentru Științele Educației, care a evaluat eficiența programului Săptămâna Verde, a identificat problema principală: lipsa finanțării. La chestionar au răspuns peste 1.500 de profesori și 25 de directori. Majoritatea au semnalat că activitățile din programele Școala Altfel și Săptămâna Verde depind în mare măsură de contribuțiile părinților, nu de fondurile ministerului.
Chiar dacă Ministerul Educației a obținut în 2024 un buget substanțial de la Fondul pentru Mediu – aproximativ 20 de milioane de euro – mecanismul de accesare a banilor presupune ca directorii să scrie proiecte, să facă fundamentări, să elaboreze cereri de finanțare și să gestioneze întreaga documentație, pe modelul proiectelor europene.
În majoritatea școlilor însă, directorii predau ore, coordonează activitatea instituției, gestionează personal, asigură comunicarea cu părinții și conduc procese administrative zilnice. Doar o parte dintre ei au experiență în redactarea de proiecte, iar puțini dispun de echipe de profesori care să poată prelua o astfel de sarcină.
În plus, activitatea nu este remunerată, iar responsabilitatea juridică pentru eventualele erori rămâne exclusiv a directorului.
Temeri că presiunea va fi folosită ca argument pentru înlocuirea directorilor
O parte dintre directorii consultați de sindicate susțin că presiunea pusă acum pe școli are și o miză politică. Ei se tem că neabsorbirea fondurilor va fi interpretată drept incompetență managerială, ceea ce poate deschide calea pentru introducerea unor „manageri externi” – o idee vehiculată în ultimii ani în spațiul public, dar contestată de profesori.
În practică, directorii ar putea fi acuzați că nu au fost capabili să atragă banii, chiar dacă legislația și procedurile au fost ambigue, termenele scurte, iar volumul de muncă dificil de gestionat fără personal suplimentar.
Această interpretare apare pe fondul unor modificări legislative care, în ultimul deceniu, au mutat responsabilități din zona inspectoratelor și ministerului către directori, fără a crea însă structuri de sprijin la nivelul școlii.
Activități neclare și reguli schimbate din mers
O altă problemă semnalată în raportul Institutului pentru Științele Educației este lipsa unei definiții clare privind activitățile eligibile pentru Săptămâna Verde.
Ministerul Educației a transmis doar repere generale – protecția mediului, educație ecologică, activități în comunitate – dar nu a detaliat standarde unitare. Astfel, de la un județ la altul, școlile au interpretări diferite; unele au făcut excursii la muzee sau parcuri naturale, altele au organizat sesiuni despre reciclare sau au chemat ONG-uri.
Această libertate ar fi putut fi un avantaj. În practică însă, lipsa unor recomandări clare a generat temeri că unele proiecte ar putea fi respinse pe criterii administrative sau birocratice, ceea ce a descurajat mulți directori.
Mai mult, în 2023, tot Ministerul Educației anunța că activitățile din Săptămâna Altfel și Săptămâna Verde ar trebui derulate „în interiorul localității”. Pentru multe școli, asta însemna renunțarea la excursii – una dintre puținele forme atractive de învățare nonformală.
Acum, pentru accesarea fondurilor, activitățile eligibile includ tocmai transportul elevilor în afara localității, mâncarea, biletele la muzee, teatre și cinematografe. Directorii se tem că schimbările bruște de norme vor crea confuzii și vor genera conflicte cu părinții, care s-au obișnuit cu un anumit tip de activități.
Munca invizibilă a directorilor de școli
Problema expune încă o dată complexitatea sarcinilor pe care un director de școală trebuie să le ducă în paralel:
– activitate didactică,
– conducerea instituției,
– relația cu părinții și elevii,
– aplicarea normelor administrative,
– gestionarea resurselor umane,
– administrarea bugetelor,
– implementarea proiectelor PNRR și a altor finanțări.
În multe școli, directorii sunt singurii care au competențe de a semna proiecte, ceea ce pune pe umerii lor întreaga responsabilitate juridică. Spre deosebire de alte instituții publice, școlile nu au compartimente dedicate fondurilor europene și nu primesc personal suplimentar.
Este motivul pentru care mulți directori consideră solicitarea ministerului drept nerealistă în forma actuală.
Un risc concret, pierderea a 100 de milioane de lei
Dacă proiectele nu sunt depuse în timp util, România riscă să piardă cele 100 de milioane de lei destinate programului Săptămâna Verde. Banii ar fi trebuit să sprijine activități educaționale care să elimine diferențele între școlile din mediul urban și cele rurale.
În lipsa acestor fonduri, programele nonformale rămân dependente de contribuțiile părinților, ceea ce adâncește inegalitățile deja existente.
Pentru școlile din sate, banii ar fi putut reprezenta șansa unică de a organiza vizite la muzee, excursii în rezervații naturale sau activități culturale, toate inaccesibile fără sprijin financiar.
