De la 1 ianuarie 2026, Legea 239/2025 extinde cazurile în care ANAF poate declara firmele inactive. Noile reguli pot duce la dizolvare și radiere automată dacă situația nu este corectată la timp.
Legea 239/2025 extinde atribuțiile ANAF privind declararea firmelor inactive
Începând cu 1 ianuarie 2026, intrarea în vigoare a Legii nr. 239/2025, cunoscută drept Pachetul 2 fiscal, aduce modificări semnificative în Codul de procedură fiscală. Printre cele mai importante schimbări se află extinderea situațiilor în care ANAF poate declara o firmă din România ca fiind inactivă, cu efecte directe asupra existenței juridice a acesteia.
Administrațiile fiscale teritoriale au început deja să transmită clarificări, iar una dintre acestea vine din partea Administrației Județene a Finanțelor Publice Argeș, care detaliază noile condiții aplicabile contribuabililor persoane juridice.
Lipsa contului bancar și nedepunerea bilanțului devin motive de inactivitate
Pe lângă situațiile deja prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum neîndeplinirea obligațiilor declarative timp de un semestru, nefuncționarea la sediul declarat sau expirarea duratei de funcționare a societății, legea introduce două noi motive distincte pentru declararea inactivității.
Astfel, o firmă poate fi declarată inactivă dacă nu deține un cont de plăți deschis în România sau un cont la Trezoreria Statului. De asemenea, inactivitatea fiscală intervine dacă societatea nu depune situațiile financiare anuale în termen de cinci luni de la expirarea termenului legal. Potrivit explicațiilor transmise de ANAF, aceste situații financiare sunt esențiale deoarece, conform Legii contabilității, ele trebuie să reflecte fidel poziția financiară și activitatea reală a societății.
Inactivitatea fiscală este limitată la maximum un an
O altă modificare importantă introdusă prin Legea 239/2025 vizează durata maximă a stării de inactivitate. Pentru firmele declarate inactive după intrarea în vigoare a legii, perioada de inactivitate nu mai poate depăși un an.
Dacă societatea nu se reactivează în acest interval de un an, consecința este dizolvarea automată, potrivit actului normativ care reglementează înființarea respectivei entități. În cazul societăților reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, dizolvarea intervine dacă starea de inactivitate depășește termenul prevăzut de lege.
Rolul ONRC în procedura de dizolvare și radiere
Procedura de dizolvare implică direct Oficiul Național al Registrului Comerțului. În cazul firmelor care nu au obligații fiscale restante, dacă în termen de 20 de zile de la înscrierea mențiunii de dizolvare în registrul comerțului nu este solicitată numirea unui lichidator, ONRC radiază societatea din oficiu.
Pentru firmele care figurează cu datorii fiscale, ONRC numește din oficiu un lichidator. Acesta parcurge etapele legale, inclusiv verificarea condițiilor pentru procedura simplificată de insolvență, iar la final depune cererea de radiere, însoțită de raportul final de lichidare și situațiile financiare aferente.
ANAF poate cere dizolvarea chiar și fără datorii fiscale
Un element esențial al noii legislații este faptul că organul fiscal are obligația de a formula cerere de dizolvare atât în cazul firmelor fără datorii fiscale, cât și în cazul celor cu obligații restante, dacă acestea nu sunt implicate în dosare penale.
Singura excepție este situația firmelor care au inactivitate temporară înscrisă la registrul comerțului. În aceste cazuri, cererea de dizolvare se face doar după expirarea termenului de inactivitate temporară, dacă activitatea nu a fost reluată.
Măsuri tranzitorii pentru firmele deja inactive
Legea introduce și un regim tranzitoriu pentru societățile care erau deja declarate inactive la data de 1 ianuarie 2026. Firmele cu o inactivitate mai mare de trei ani și fără datorii fiscale se dizolvă dacă nu se reactivează în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii.
Pentru firmele cu o inactivitate între unu și trei ani, termenul de reactivare este de 90 de zile. În ambele situații, dacă termenul nu este respectat, organul fiscal formulează cerere de dizolvare.
Pentru firmele inactive anterior legii, care au datorii fiscale și nu sunt vizate de sesizări penale, ANAF poate cere dizolvarea într-un termen de un an, perioadă în care sunt derulate măsuri de recuperare a creanțelor.
Condițiile de reactivare impuse de noua lege
Reactivarea este posibilă doar dacă societatea își îndeplinește toate obligațiile declarative și de plată, deține un cont de plăți în România sau la Trezoreria Statului și depune situațiile financiare anuale restante.
De asemenea, pot fi reactivați, la cerere, contribuabilii pentru care s-a deschis procedura insolvenței simplificate, cei aflați în faliment sau cei pentru care a fost pronunțată o hotărâre de dizolvare, după îndeplinirea condițiilor legale.
Activitatea economică în perioada de inactivitate atrage sancțiuni fiscale
Legea avertizează explicit că firmele declarate inactive, dar care desfășoară activități economice, rămân obligate la plata impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale. În același timp, acestea pierd dreptul de deducere a cheltuielilor și a TVA-ului aferent achizițiilor efectuate.
Mai mult, partenerii care cumpără bunuri sau servicii de la firme inactive nu pot deduce cheltuielile și TVA-ul, cu excepția unor situații strict reglementate, precum achizițiile din executare silită sau de la societăți aflate în faliment.
Inactivitatea fiscală ajunge și în cazierul fiscal
Un alt efect important al declarării inactivității este înscrierea acestei stări în cazierul fiscal al persoanei juridice. De asemenea, entitățile declarate inactive nu pot fi înscrise în Registrul entităților pentru care se acordă deduceri fiscale.
Prin aceste modificări, Legea 239/2025 întărește controlul fiscal asupra firmelor care nu respectă obligațiile legale și introduce un mecanism accelerat de eliminare a societăților inactive din circuitul economic, cu impact direct asupra mediului de afaceri din România.
