Piața creditelor de consum din România se află în pragul uneia dintre cele mai ample transformări din ultimii ani, după ce Comisia Europeană a declanșat procedura de infringement împotriva statului român pentru netranspunerea la timp a Directivei UE 2023/2225. Termenul-limită, 20 noiembrie 2025, a fost depășit, iar reacția Bruxelles-ului a grăbit un proces legislativ care, până recent, părea blocat.
Guvernul a renunțat la ideea adoptării unei legi prin Parlament și a decis să modifice legislația prin ordonanță de urgență. Miza nu este doar evitarea sancțiunilor europene, ci și o recalibrare profundă a raportului dintre creditori, recuperatori și consumatori, într-o piață în care costurile creditelor mici au generat numeroase controverse.
De ce s-a ajuns aici și ce reproșează Comisia Europeană
Procedura de infringement a fost declanșată pentru neîndeplinirea obligației de a transpune la timp noua directivă europeană privind creditele de consum. Directiva UE 2023/2225 actualizează regulile vechi, adaptându-le la realitățile actuale ale pieței, inclusiv la apariția produselor financiare digitale și a schemelor de tip „cumpără acum, plătește mai târziu”.
România funcționează în prezent pe baza OUG 50/2010, un act normativ care transpune o directivă europeană mult mai veche și care nu mai acoperă toate formele moderne de creditare. Lipsa actualizării a atras atenția Comisiei, iar declanșarea procedurii de infringement a devenit un semnal clar că întârzierea nu mai poate fi tolerată.
O ordonanță de urgență cu efecte structurale
Decizia Guvernului de a adopta noile reguli prin ordonanță de urgență schimbă radical ritmul reformei. Dacă proiectul de lege pus în dezbatere publică anul trecut a rămas blocat, ordonanța permite intrarea rapidă în vigoare a noilor prevederi, cu un impact imediat asupra pieței.
Forma actuală a ordonanței nu este identică cu proiectul inițial. Mai multe modificări au fost introduse la sugestia Banca Națională a României, instituție care a urmărit atât protecția consumatorilor, cât și stabilitatea sistemului financiar.
Extinderea protecției către creditele mici și produsele digitale
Unul dintre cele mai importante efecte ale noii ordonanțe este extinderea protecției legale asupra aproape tuturor formelor de credit de consum. Spre deosebire de reglementarea actuală, noile reguli se vor aplica inclusiv creditelor sub 200 de euro, care până acum erau excluse.
Această schimbare are o semnificație majoră, deoarece tocmai creditele mici, acordate rapid, cu proceduri simplificate, au generat cele mai multe probleme legate de costuri ridicate și supraîndatorare. În același timp, intră sub incidența noii legislații și produsele de tip „cumpără acum, plătește mai târziu”, atunci când acestea presupun dobânzi sau alte costuri pentru consumator.
Guvernul încearcă astfel să închidă o zonă gri a pieței, în care unele produse financiare scăpau de sub incidența reglementărilor stricte.
Plafonarea comisioanelor schimbă structura costurilor
Un alt pilon central al noii ordonanțe este limitarea clară și explicită a comisioanelor. Pentru prima dată, legislația va stabili praguri fixe pentru comisionul de analiză și pentru cel de administrare, în funcție de valoarea creditului.
Comisionul de analiză va fi limitat între 25 și 150 de lei, în funcție de suma împrumutată. Această prevedere vine în contrast cu actuala legislație, care impune doar ca acest comision să fie exprimat într-o sumă fixă, fără a stabili un plafon numeric.
Mult mai importantă este plafonarea comisionului de administrare, care în multe cazuri reprezintă o componentă semnificativă din costul total al creditului. Noua ordonanță stabilește valori maxime lunare, de la 15 lei pentru creditele mici, până la 50 de lei pentru cele care depășesc 100.000 de lei. Această schimbare reduce semnificativ posibilitatea ca aceste comisioane să fie folosite pentru a majora artificial costul creditelor.
Dobânzile penalizatoare, scoase din zona abuzului
Dobânzile penalizatoare au fost, în trecut, una dintre principalele surse de conflicte între creditori și debitori. În lipsa unor limite clare, au existat situații în care penalitățile acumulate au ajuns să depășească valoarea inițială a creditului.
Noua ordonanță introduce o limitare strictă în timp. Dacă executarea silită nu este inițiată în termen de cel mult șase luni de la declararea scadenței anticipate, creditorul nu mai poate percepe dobânzi penalizatoare după acest termen. În același timp, este menținut intervalul minim de trei luni între scadența anticipată și executarea silită, perioadă în care creditorul trebuie să încerce soluții alternative.
De asemenea, cuantumul total al dobânzilor penalizatoare nu poate depăși principalul restant, iar după începerea executării silite nu mai pot fi percepute dobânzi sau comisioane, regulă deja existentă, dar reafirmată în noua legislație.
Recuperatorii de creanțe pierd un avantaj-cheie
Una dintre cele mai sensibile modificări pentru industrie este eliminarea titlului executoriu pentru recuperatorii de creanțe. Contractele de credit de consum nu vor mai fi titluri executorii atunci când creanța este cesionată către o firmă de recuperare.
Această prevedere obligă recuperatorii să se adreseze instanței pentru obținerea unui titlu executoriu, oferind debitorilor posibilitatea de a se apăra înainte de executarea silită. Practic, se introduce un filtru judiciar care până acum lipsea în multe cazuri, ceea ce schimbă semnificativ dinamica procesului de recuperare.
Notificările se mută din poștă în mediul digital
Noua ordonanță modifică și regulile de notificare a debitorilor. Obligația transmiterii notificărilor prin scrisoare recomandată este eliminată, fiind înlocuită cu posibilitatea notificării „pe orice suport durabil”.
Aceasta include e-mailul sau notificările în aplicații digitale, atâta timp cât informația poate fi stocată și dovedită ulterior. Creditorii vor avea obligația de a păstra dovada notificării timp de cinci ani și de a o putea prezenta ANPC, sub sancțiunea unei amenzi de până la 100.000 de lei.
În paralel, recuperatorii sunt obligați să păstreze evidența tuturor interacțiunilor cu consumatorii pentru o perioadă de cel puțin cinci ani după finalizarea procedurii.
Evaluarea bonității devine obligatorie și mai strictă
Pentru a preveni supraîndatorarea, ordonanța introduce obligația ca toți creditorii să verifice bonitatea debitorilor prin baze de date oficiale, precum Biroul de Credit sau Centrala Riscului de Credit. Dacă în proiectul inițial această verificare era opțională, noua formă a ordonanței o transformă într-o obligație legală.
În același timp, creditorilor le este interzis explicit să utilizeze rețelele sociale pentru realizarea profilului de risc al debitorilor, o practică controversată care a fost discutată intens la nivel european.
Contractele pot fi modificate la nivel de portofoliu
Un alt element cu impact sistemic este posibilitatea modificării întregului portofoliu de contracte ale unui creditor, dacă ANPC constată existența unei clauze nelegale. Agentul constatator poate propune președintelui ANPC emiterea unui ordin de modificare a tuturor contractelor care conțin respectiva prevedere.
Această abordare depășește corectarea punctuală a unui contract și introduce un mecanism de corecție structurală, cu efecte asupra întregii activități a creditorului.
Raportare extinsă la BNR și calendarul de aplicare
La solicitarea Băncii Naționale, ordonanța impune ca toate instituțiile financiare nebancare din Registrul General să raporteze la Centrala Riscului de Credit. Până acum, această obligație revenea doar IFN-urilor mari, înscrise în Registrul Special.
Noile reguli se vor aplica contractelor încheiate începând cu 20 noiembrie 2026. Pentru contractele pe durată nedeterminată, precum cardurile de credit și liniile de credit, prevederile privind cesiunea se vor aplica de la aceeași dată.
O reformă forțată, dar cu impact pe termen lung
Schimbarea legislației creditelor de consum nu este doar un răspuns la presiunea Comisiei Europene, ci și o recalibrare a unei piețe care a generat numeroase tensiuni sociale. Limitarea costurilor, restrângerea practicilor agresive de recuperare și extinderea protecției consumatorilor marchează o reformă de substanță.
În același timp, procedura de infringement rămâne un avertisment clar că întârzierile legislative pot avea consecințe serioase. Pentru România, ordonanța de urgență reprezintă atât o soluție de avarie, cât și începutul unei noi etape în reglementarea creditelor de consum.
