Uzinele Faur au fost cunoscute, în perioada comunistă, cu denumirea Uzinele 23 August sau Uzinele Malaxa. După căderea regimului, lent, dar sigur, s-a ales praful de locurile unde munceau zeci de mii de români. Au existat vreme de un secol și au început în anii 90, de la un atelier banal de la marginea Capitalei.
Un inginer școlit în Germania, Nicolae Malaxa, este „tăticul” primelor uzine de la noi. De la un mic atelier, a ajuns să aibă contracte cu statul și să devină cunoscut nu doar în România, ci și peste hotare. Înainte de Primul Război Mondial, a avut o fabrică de ulei în Bârlad. A continuat cu ateliere de așchiere, strungărie, reparații auto sau chiar o turnătorie.
În anul 1921, a înființat Uzinele Malaxa la marginea Bucureștiului pentru a produce material rulant, când avea 37 de ani. Aparatura a adus-o tot de la germani și la o distanță de doar 6 ani, reușea să producă prima locomotivă cu abur. Chiar și în plină criză economică, producea câte 100 de bucăți. Tot la fabricile sale apare și prima locomotivă diesel, 100% românească.
Uzinele 23 August, locurile unde munceau o mulțime de români și se producea tot ce era nevoie
Nicolae Malaxa producea orice avea țara nevoie: de la țevi de oțel la arme, muniții și altele. Pe vremea lui Carol al II-lea, era un afacerist prolific, dar după ce au venit comuniștii, a pierdut totul. I-au fost naționalizate proprietățile, iar el a reușit să fugă în SUA, fără nimic din munca din România.
După plecarea sa, noul regim totalitar avea să-i segmenteze afacerea în: Uzina 6 Martie, Republica și Uzinele 23 august, cunoscute și ca Faur, unde lucrau peste 20.000 de români. În anii 1970, grație moștenirii sale, România își făcea și primul tanc. Măreția creației sale ajunsese la 90 de hectare, fapt care putea doar să-l bucure pe Nicolae Ceaușescu. Viitorul părea extrem de promițător, dar după Revoluția din 1989, așa cum era de așteptat, s-a ales praful de fabrici. Au fost vândute, pe bucăți, la fier vechi, după ce noua conducere nu a mai fost interesată de ele.
În septembrie 2006, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților făcea dreptate în memoria lui Nicolae Malaxa, la jumătate de secol de când i-au fost luate abuziv bunurile. Moștenitorii săi, nepoții, aveau să primească despăgubiri în valoare de 360 milioane de dolari, puțin peste 1 miliard de lei adică, în acțiuni la Fondul Proprietatea.
