Finanțată prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), casa terorii din România urmează să fie reabilitată. Nu va mai servi niciodată ca închisoare, ci va fi transformată într-un muzeu.
Astfel, va aduce aminte de o perioadă neagră din istoria ţării cu ajutorul a peste 67 de milioane de lei. Este vorba despre fostă temniţă din Râmnicu Sărat care va cinsti memoria victimelor represiunii comuniste. De asemenea, proiectul constă şi în construirea unui centru educaţional în care se va învăţa despre acest moment istoric.
Casa terorii din România, transformată în muzeu
Fosta închisoare din Râmnicu Sărat, numită casa terorii din România, se va transforma într-un Memorial al Victimelor Comunismului, anunţă Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).
Construcţiile neautorizate vor fi demolate, se vor face săpături arheologice şi se va construi şi un centru educaţional pe locul uneia dintre cele mai groaznice închisori din ţară. Lucrările vor începe la jumătatea lunii noiembrie, după cum au anunţat autorităţile locale. Investiţiile se ridică la 67 de milioane de lei, iar muzeul va fi finalizat în 2026.
„E un memorial care trebuie refăcut și redat circuitului, pentru ca și buzoienii să știe care a fost istoria comunismului, istoria celei mai negre părți a comunismului, dar este un monument pe care îl redăm circuitului național și internațional.
Este una dintre cele mai teribile închisori care au existat pe teritoriul României, teroare inventată de sovietici și de cozile de topor din România, teroare care a fost dusă la absolut în câteva locuri, și Râmnicul este unul dintre ele. Acolo a fost Corneliu Coposu, care ani de zile nu a avut voie să vorbească, a fost o pată extreme de neagră a istoriei noastre, pe care trebuie s-o știm pentru că nu trebuie să se mai repete așa ceva”, a explicat Lucian Romașcanu, președintele Consiliului Județean Buzău și fost ministru al Culturii.
Temniţa tăcerii, locul în care deţinuţii uitau să vorbească
Casa terorii din România a fost un loc de detenţie de temut, pusă la cale de comunişti, metodele folosite de aceştia fiind de o barbarie de necrezut. 90% dinte cei care ajungeau aici mureau din cauza condiţiilor. Mâncarea (o supă care se dădea de două ori pe zi) nu depăşea 500 de calorii, ceea ce făcea ca incarceraţii să se îmbolnăvească repede.
Aceştia stăteau singuri în celulă, nu exista lumină naturală şi nu aveau voie să vorbească.
“Puşcărie monocelulară, fiecare deţinut fiind singur în celulă. Nu avea deloc lumină naturală, iluminarea era asigurată de un bec de 15W, iar în timpul iernii nu se făcea încălzirea celulei. E adevărat că fiind foarte veche şi clădită din două rânduri de cărămizi nu se simţea nicio deosebire între vară şi iarnă. Era aceeaşi temperatură rece şi întuneric.
Ferestruica celulei era în permanenţă oblonită pe dinafară ca să nu se poată vedea cerul de altfel geamul şi de neatins la înlăţimea la care era situată. Era interdicţia absolută de a face uz de pat, în afară de cele 8 ore care erau destinate somnului, în timpul zilei trebuia să stai în picioare sau să stai pe tinetă”, spunea Corneliu Coposu, cel care a rezistat 8 ani în închisoarea din Râmnicu Sărat.
Casa terorii din România a fost închisă în aprilie 1963, însă cei care au supravieţuit condiţiilor grele au fost trimişi acasă, sub supravegherea Securităţii.
