Prea puţini români au auzit de castelul unic aflat la doar 40 de kilometri de Capitală. Ignorată de turişti, “Casa de Piatră” este una dintre cele mai spectaculoase clădiri din România, aceasta fiind realizată integral din blocuri de piatră de talie mare.
Deşi poate fi vizitată în fiecare weekend gratuit, turiştii nu au habar de această comoară arhitecturală aflată atât de aproape de Bucureşti, în Herăști, județul Giurgiu.
Unde se află castelul unic, o clădire spectaculoasă
Cel mai vechi monument de arhitectură civilă românească realizat integral din blocuri de piatră de talie mare este castelul unic aflat la doar 40 de kilometri de Bucureşti. Se numeşte “Conacul Năsturel Udrişte”, construit în formă de L la inițiativa lui Udriște Năsturel împreună cu fratele său Cazan Năsturel cu sprijinul curții domnești din timpul domniei lui Matei Basarab, cumnatul marelui cărturar.
Construcţia începe în 1941 şi durează doar doi ani şi cuprinde două locuințe aproape identice, construite în oglindă, cu intrări separate și scări interioare, destinate utilizării de către cei doi fraţi. În 1644, se construieşte şi o biserică chiar lângă conac, clădire ce poate fi vizitată chiar şi astăzi în satul Herăști din județul Giurgiu, pe str. Milos Obrenovici Nr. 32.
Astăzi, încăperile conacului nu mai păstrează nimic din mobilierul original, dar pot fi văzute aici anumite expoziţii temporare. Asta pentru că imobilul a trecut prin multe schimbări de-a lungul anilor. În 1657, pelerinul sirian Paul de Alep descria Casa de Piatră ca ceva nemaivăzut.
„În dimineața următoare am plecat și, trecând râul într-o barcă, am ajuns înainte de amiază într-un sat numit Fierăști unde se află conacurile și palatele fraților doamnei lui Matei voievod. Când s-a început clădirea se spunea că nu se mai află în lume palat asemănător, afară numai poate în țara frâncilor, căci (aceștia) au adus meșteri arhitecți din țara ungurească și piatră din țara turcească și au început să o clădească pe din-lăuntru și pe dinafară cu piatră făţuită.
Până și bolțile și pivnițele de dedesubt, gangurile ș.a. erau toate din piatră, lucrate cu îngrijire și clădite cu atâta trăinicie încât stârnea admirația privitorului”, mai notează el în “Călători străini despre țările Române”.
Divizarea şi naţionalizarea moşiei
În 1692, conacul avea să fie divizat, proprietatea fiind astfel împărţită între nepotul lui Udriște, Șerban (fiul lui Radu Toma Năsturel) și fiii lui Cazan, în timp ce în 1716, avea un nou proprietar. Ramura familiei care se trăgea din Udriște a devenit tot mai prosperă, în timp ce descendenții lui Cazan au vândut averea. În anul 1715 noul proprietar avea să fie Șerban Herescul, fiul lui Toma Radu Năsturel, care a cumpărat și Casa de Piatră în anul următor.
După sute de ani în care castelul unic a avut tot felul de proprietari, în 1949, lăsat în paragină, a fost naţionalizat de comunişti, o bună parte din zidăria etajului fiind utilizată pentru fundația unei construcții a Gospodăriei Colective.
Arhitectul Emanoil Costescu înţelege valoarea Casei de Piatră, motiv pentru care patru ani mai târziu convinge Comisia Monumentelor Istorice să intervină în restaurarea acestuia. Lucrările au fost finalizate în 1955 de către Olga Bâzu, păstrând forma sa originală.
În 1972 devine muzeu, în timp ce în 2000 domeniul este pus la vânzare de către moştenitori, acesta fiind într-un nou şi amplu proces de restaurare şi conservare.
