De asemenea, zeci de mii de muncitori şi sute de arhitecţi au pus umărul la ridicarea clădirii care a înlocuit aproape 10.000 de imobile şi care a făcut să dispară aproape 7 kilometri pătraţi din Bucureşti.
Citeşte şi Românul care avea o avere uriaşă pe vremea comunismului. L-a trădat pe Nicolae Ceauşescu fără milă, cum a strâns atâţia bani
Cât a costat ridicarea Casei Poporului?
Construcţia Casei Poporului i-a costat scump pe români. În 1989, costurile clădirii erau estimate la aproape două miliarde de dolari. Au muncit aici 20.000 muncitori, 5.000 soldați, 700 arhitecți şi mii de voluntari timp de 7 ani, în câte trei schimburi. Nicolae Ceauşescu nu a refuzat nimic când a fost vorba despre colosul din piatră, care avea să devină emblema Bucureştiului.
O adevărată capodoperă a arhitecturii neoromânești, are elemente de stil renascentist, baroc și neoclasic, iar faţada este decorată cu balcoane masive şi sculpturi impresionante. Nici interiorul nu a fost lăsat mai prejos. Podelele din marmură, înălţimea camerelor, candelabrele uriaşe şi frescele superbe îţi atrag atenţia imediat ce intri în clădirea care astăzi găzduieşte Senatul României și Camera Deputaţilor.
Ideea unei astfel de construcţii i-a venit lui Ceauşescu după vizita în Coreea de Nord, în 1971. Atunci a început să creioneze planul unui oraş cu totul nou. Momentul propice a fost cutremurul devastator din 1977, când multe dintre locuinţele din zonă s-au şubrezit.
În 1982, buldozerele intrau deja în fostul cartier Uranus dărâmând astfel peste 9.000 de clădiri vechi, străduţele minunate fiind distruse pe rând. Au dispărut astfel 7 kilometri pătraţi din “istoria” Capitalei. Printre imobilele istorice care au fost demolate s-au numărat Spitalul Brâncovenesc, Muzeul Militar Central, Mănăstirea Văcăreşti, Hala Unirii şi Arhivele Naţionale.
Peste 700 de arhitecţi au fost chemaţi pentru a pune bazele noii construcţii nemaivăzute până atunci în lume. Anca Petrescu avea doar 28 de ani, însă a fost numită chiar de către preşedinte coordonatorul întregii echipe. Lucrările au început în 1984, însă familia Ceauşescu nu a apucat să îşi vadă visul împlinit. Inaugurarea a avut loc abia în 1997.
[gallery ids="344581,344582,344583"]
Detalii neştiute despre Casa Poporului
Clădirea de 270 de metri lungime, 240 de metri lăţime și 86 de metri înălţime are o suprafaţă totală 365.000 m². Colosul din piatră adăposteşte 1.000 de încăperi, 440 de birouri, peste 30 de săli de evenimente, trei biblioteci, două adăposturi antinucleare, o sală de concerte, doua parcări subterane şi are nouă etaje la suprafaţă şi alte nouă sub pământ.
Cu excepţia unei săli, toate materialele folosite pentru construcţia Casei Poporului au fost românești și de cea mai înaltă calitate. Cifrele sunt de-a dreptul impresionante când vine vorba de materialele folosite! Peste 1 milion de metri cubi de marmură, 1.000 de tine de bazalt, 700.000 de tone de oţel, 3.500 de tone de cristal, 900.000 de metri cubi de lemn, 2.800 de candelabre şi 220.000 de metri pătraţi de covoare au fost utilizate.
"Aproape tot finisajul a fost executat şi dat jos de 2-3-4-5 ori. Totul din dispoziţiile lui şi ale ei. Ici un lambriu din lemn de mahon, executat la Târgu Mureş, ce a costat 2 milioane de lei, a fost dat jos şi înlocuit cu ipsos, dincolo un tavan circular sculptat în lemn ce a fost dat jos – alte milioane aruncate.
Săli de sute de metri au avut pardoseli din parchet, care au fost înlocuite cu marmură şi invers", a explicat Gheorghe Leahu, unul dintre arhitecţi.
Citeşte şi Povestea fântânilor arteziene din centrul Bucureştiului. Ceauşescu şi le-a dorit, ce era înainte în Piaţa Unirii
