Curtea Constituțională a României a publicat motivarea deciziei prin care a respins, cu șase voturi la trei, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție privind legea de reformă a pensiilor de serviciu din sistemul judiciar. Odată publicată motivarea, actul normativ intră pe ultima etapă procedurală și merge la președintele Nicușor Dan pentru promulgare.
CCR a anunțat soluția în urmă cu o săptămână, iar prin documentul detaliat publicat acum explică de ce a considerat că intervenția legislativă este conformă Constituției și justificată de contextul financiar și de obligațiile asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență.
CCR invocă presiunea bugetară și suspendarea fondurilor din PNRR
În motivare, Curtea pornește de la situația economică prezentată în expunerea de motive a legii. Judecătorii constituționali notează că „Comisia Europeană a emis Decizia 3.490 din 28 mai 2025 prin care a stabilit suspendarea plății unei sume de 869 de milioane de euro din cadrul Planului Național de Redresare şi Reziliență”, iar România „se află (…) într-o situație economică dificilă”.
Documentul reproduce datele oficiale privind deficitul bugetar de 9,3% din PIB în 2024 și datoria publică de 54,8% din PIB. Curtea amintește și presiunea exercitată de costurile cu dobânzile, citând că „cheltuielile statului român cu dobânzile aferente datoriei publice (…) ajungând doar pentru anul 2024 la o valoare absolută de peste 8 miliarde euro”.
În acest context, CCR califică angajarea răspunderii Guvernului drept „o măsură luată in extremis”, apreciind că reglementările reprezintă „un răspuns energic şi necesar la situația financiar-bugetară a statului”.
Procedura angajării răspunderii a fost considerată justificată
Pe critica extrinsecă privind adoptarea legii prin angajarea răspunderii, Curtea reamintește că este vorba despre o procedură excepțională, care „presupune ocolirea dezbaterii parlamentare”, dar care poate fi utilizată „în mod temperat şi moderat şi doar în condițiile unei nevoi stringente de reglementare”.
CCR a considerat că urgența rezultată din riscul pierderii fondurilor PNRR și din deteriorarea indicatorilor macroeconomici justifică utilizarea acestei proceduri.
Totodată, Curtea a subliniat limitele propriei competențe: „Curtea Constituțională nu are competenţa de a examina oportunitatea iniţierii unui demers legislativ şi nici de a cuantifica impactul bugetar”. De asemenea, „Curtea nu se poate transforma într-un cenzor contabil al veridicității calculelor de natură financiară prezentat de Guvern”.
Pensia de serviciu este reașezată pe o bază exclusiv necontributivă
În analiza pe fond, CCR descrie arhitectura pensiilor din sistemul judiciar. Judecătorii notează că personalul din justiție beneficiază de pensie contributivă în cadrul sistemului public și de pensie administrată privat, temeiul fiind art. 47 alin. (2) din Constituție.
Suplimentul pensiei de serviciu are însă un alt fundament constituțional. „Suplimentul acordat de stat (…) nu are ca temei constituțional art.47 alin.(2) Constituție, ci art.124 alin.(3) din Constituție”, se arată în motivare.
Curtea precizează că legea „stabileşte un regim juridic nou al pensiei de serviciu (…) bazat exclusiv pe art.124 alin.(3)”, concluzionând că „pensia de serviciu nu este eliminată (…) ci este reaşezată pe o bază exclusiv necontributivă”.
Baza de calcul și rata de înlocuire sunt considerate rezonabile
Legea introduce o nouă formulă de calcul, bazată pe media veniturilor brute din ultimele 60 de luni anterioare pensionării. CCR apreciază că această metodă permite menținerea unui raport rezonabil între veniturile din activitate și cele din perioada de pensionare.
Curtea face trimitere la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, citând că „faptul că judecătorii în activitate au garanția că vor primi, după pensionare, o pensie suficient de ridicată este de natură să îi protejeze împotriva riscului de corupție”.
În același timp, CCR delimitează clar rolul său: „nu are competenţa de a stabili nici valoarea nominală de referință (…) și nici valoarea procentuală ce se aplică asupra bazei de calcul”.
Curtea introduce și un element comparativ, arătând că „pensia medie din sistemul public (…) este de 2.778 lei, în timp ce (…) pensia medie netă lunară a unui judecător va fi cuprinsă între 19.268 şi 11.310 lei”, apreciind că acest raport constituie „un criteriu obiectiv şi rațional”.
Eliminarea bonificațiilor și modificarea actualizării nu încalcă Constituția
Un alt punct analizat a fost eliminarea bonificației de 1% pentru fiecare an peste vechimea standard. CCR arată că nu a consacrat această bonificație ca element indispensabil al independenței justiției, precizând că „această bonificație poate fi eliminată, fiind rezultatul unei opțiuni legislative”.
În privința actualizării pensiei de serviciu, Curtea validează revenirea la regula generală, respectiv indexarea cu rata medie anuală a inflației. „Eliminarea unei forme speciale de actualizare (…) care are drept consecință revenirea la regula generală (…) nu contravine securității juridice”, se arată în document.
CCR invocă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, amintind cauza „Khoniakina împotriva Georgiei”, unde s-a apreciat că întreruperea ajustării unei pensii speciale nu a fost disproporționată.
Sesizarea CJUE a fost respinsă ca inadmisibilă
În motivare, Curtea explică și de ce a respins cererea de sesizare a CJUE formulată de ÎCCJ. CCR arată că procedura preliminară presupune existența unei cauze pendinte și utilitatea reală a răspunsului.
„Admisibilitatea unei întrebări preliminare presupune, între altele, o cauză pendinte pe rolul unei instanțe naţionale şi utilitatea reală a răspunsului oferit de CJUE”, notează Curtea, apreciind că în controlul de constituționalitate anterior promulgării nu există cadrul procesual adecvat pentru o astfel de sesizare.
