În mitologia babiloniană, termenul Nibiru avea un sens cu totul diferit față de imaginea catastrofică promovată în ultimele decenii.
Potrivit textelor antice, Nibiru era un corp ceresc asociat cu zeul Marduk, una dintre cele mai importante divinități din panteonul mesopotamian. În limba akkadiană, cuvântul înseamnă „punct de trecere” sau „tranziție”, fiind folosit în mod simbolic în multe texte sacre.
În Tăblița a V-a din celebrul poem al creației Enuma Eliș, Nibiru este identificat cu steaua polului – care, în perioada respectivă, ar fi fost Thuban sau Kochab, stele din constelația Ursa Minor. De asemenea, în majoritatea textelor babiloniene, Nibiru este asociat cu planeta Jupiter.
Descoperirea termenului Nibiru pe tăblițele cuneiforme
Termenul Nibiru apare în inscripțiile cuneiforme sumeriene, datând de acum 5.000 de ani. Simbolul care îl desemnează este o cruce sau un disc cu aripi – motiv ce a fost deseori interpretat în mod eronat de către adepții teoriilor alternative ca un indiciu al unei nave spațiale sau a unei entități extraterestre.
Potrivit cercetărilor de la Universitatea din Colorado (Boulder), aceste simboluri aveau un sens religios și astronomic, dar nu indicau în niciun caz o planetă periculoasă sau ascunsă.
De la text antic la mit modern: teoria catastrofei planetare
Mitul modern al planetei Nibiru își are originea într-o interpretare controversată a textelor mesopotamiene. În ultimele decenii, termenul a fost deturnat din sensul său antic și transformat într-o presupusă „planetă a cataclismului” care ar avea o orbită imensă și s-ar întoarce spre Pământ la fiecare 3.600 de ani.
Această versiune modernă a legendei susține că Nibiru – numită uneori și Planeta X sau Planeta 9 – este un corp ceresc uriaș, aflat pe un curs de coliziune cu planeta noastră. Adepții teoriei afirmă că apropierea sa de Pământ ar putea provoca dezastre naturale de proporții globale, de la cutremure și erupții vulcanice, până la inversarea polilor magnetici.
Această idee a fost popularizată în special prin canale online, documentare amator și forumuri dedicate teoriei conspirației. Site-ul HowStuffWorks subliniază însă că nu există nicio dovadă științifică care să susțină existența unui astfel de corp cosmic periculos.
Ce spune astronomia: Nibiru este o ficțiune
Comunitatea științifică a infirmat în mod constant existența planetei Nibiru. Astronomii au explicat că dacă un astfel de corp ceresc ar exista, influența sa gravitațională ar fi vizibilă în comportamentul planetelor din sistemul nostru solar.
Nu a fost detectat niciun semn al unei orbite excentrice care să indice prezența unei planete invizibile aflate în apropierea Pământului. De asemenea, nici măcar Telescopul Spațial Hubble, nici misiunile NASA nu au identificat un astfel de obiect.
Zecharia Sitchin și apariția cărții „A 12-a planetă”
Mitul contemporan al planetei Nibiru a fost lansat în 1976, odată cu apariția volumului „A 12-a planetă”, scris de jurnalistul și autorul american Zecharia Sitchin. Acesta nu era om de știință, ci un pasionat de istorie antică și traducător autodidact al scrierilor cuneiforme.
În lucrările sale, Sitchin a susținut că Homo sapiens ar fi fost creat prin inginerie genetică de către o civilizație extraterestră avansată – Anunnaki – care ar fi venit pe Pământ de pe planeta Nibiru. Aceste ființe ar fi colonizat inițial sud-estul Africii, extrăgând aur și influențând dezvoltarea umană.
Important de menționat este faptul că nici măcar Sitchin nu afirma că Nibiru reprezintă o amenințare iminentă. El credea că planeta are o orbită eliptică, revenind în sistemul solar o dată la 3.600 de ani, dar nu a susținut ideea unei coliziuni.
Reacția comunității științifice
Scrierile lui Sitchin au fost respinse de arheologi, lingviști și astronomi, care au arătat că interpretările sale nu corespund sensurilor autentice din textele sumeriene. Cu toate acestea, cărțile sale s-au bucurat de un succes comercial considerabil, vânzându-se în milioane de exemplare și influențând o întreagă cultură conspiraționistă.
Astăzi, termenul Nibiru este frecvent întâlnit în teoriile New Age, documentare pseudoștiințifice și rețelele sociale, în ciuda faptului că sursele reale din care provine sunt strict mitologice și astronomice.
