Inundaţiile istorice cauzate de Dunăre în Europa îngrijorează şi autorităţile române. În următoarele zile, viiturile ajung în România, motiv pentru care mulţi se întreabă ce s-ar întâmpla dacă Barajul Porţile de Fier ar ceda din cauza cantităţii uriaşe de ape.
În acest timp, oficialii se pregătesc pentru a reduce, pe cât posibil, daunele pe care fluviul le-ar putea provoca în ţara noastră. România este deja afectată de inundaţii, în judeţele Galaţi şi Vaslui situaţia fiind una disperată.
Citeşte şi Ce se întâmplă dacă barajul Vidraru s-ar rupe! Pericolul care îi paște pe locuitorii acestui județ
Ce s-ar întâmpla în România dacă Barajul Porţile de Fier ar ceda?
După ce Dunărea s-a revărsat peste cheiurile inferioare ale orașului Budapesta, afectând infrastructura de transport şi clădirile din localitate, autorităţile române au anunţat că viitura ar urma să ajungă în România în acest weekend. Desigur, mare parte din cantitatea de apă va fi preluată de Barajul de la Porţile de Fier, dar şi digul de la Feteşti, punctul critic, aşa cum l-a numit ministrul Mediului, Mircea Fechet.
Conform specialiştilor, în situaţia în care Dunărea ar distruge barajul de lângă Orşova, situaţia ar deveni catastrofală în România. Toate localitate din vecinătatea fluviului ar fi distruse complet, iar Delta Dunării şi Sulina ar fi măturate de forţa extraordinară a viiturii. De asemenea, navigaţia pe râu ar fi afectată.
Din fericire, oficialii de la Porţile de Fier au anunţat că acest lucru nu se va întâmpla, totul fiind cu atenţie măsurat şi controlat pentru evitarea unei tragedii.
“Amenajarea hidroenergetică Porțile de Fier de pe fluviul Dunărea este pregătită pentru preluarea și tranzitarea viiturii create ca urmare a precipitațiilor căzute în bazinul hidrografic al fluviului și monitorizează atent evoluția fenomenelor.
Asigurăm publicul că Hidroelectrica monitorizează cu atenție sporită debitul fluviului Dunărea, în acest sens fiind constituit un grup de lucru la nivelul societății. Menționăm că viiturile sunt fenomene naturale frecvente, iar societatea are proceduri specifice pentru situații de urgență și un mod de acțiune prestabilit pentru diverse scenarii, personalul fiind periodic instruit în acest sens”.
Povestea Barajului Porţile de Fier, megaproiectul anilor ‘60
Construirea hidrocentralei de la Porţile de Fier I a constituit cel mai ambiţios proiect de exploatare a potenţialului hidroenergetic al Dunării, discuţiile începând chiar din 1955 la nivel înalt. Harta arăta clar: oraşul vechi Orşova, insula Ada Kaleh şi alte cinci sate trebuiau distruse şi peste 17.000 de oameni relocati. În 1963, era astfel hotărâtă prima colaborare dintre România şi Serbia.
În iulie 1964, primii angajaţi sub conducerea inginerului Gheorghe Andrei Sălăgean au venit de la Argeş cu trei camioane încărcate cu corturi şi cazarmament, ca mai apoi să ajungă aici peste 15.000 de muncitori de la barajele Bicaz şi Bistriţa. Munca a fost una titanică, în urma căreia s-a format lacul de acumulare care are o lungime de 130 de kilometri şi cuprinde peste 2 mld mc de apă.
Doar pe teritoriul României au fost inundate peste 3.500 de hectare pentru construirea celor două ecluze. Astfel, au fost afectate zece localităţi: Orşova, Ada-Kaleh, Eşelniţa, Dubova, Vârciorova, Tufări, Jupalnic, Ogradena, Tişoviţa, Plavişeviţa, unele inundate parţial, iar altele complet.
Desigur, la inaugurarea celei mai mari construcţii hidrotehnice din Europa şi cea mai mare de pe Dunăre, cu o putere instalată de 2235 de MW, a venit şi Nicoale Ceauşescu. Se întâmpla în 1972, când Barajul Porţile de Fier I a fost deschis cu mare fast.
„Prin dimensiunile și puterea lor instalată agregatele din centrale au fost cele mai mari de acest tip din lume. La fel, prin dimensiunile sasurilor și prin cădere, ecluzele de la Porțile de Fier I se înscriu în lista celor mai mari construcții de acest gen din lume”, explică hidroelectrica.ro.
Cel de-al doilea baraj, finalizat în 1985
După succesul înregistrat de Barajul Porţile de Fier I, autorităţile din România şi din fosta Iugoslavie au decis construirea celui de-al doilea baraj, în 1977. Opt mai ani târziu, pe 12 aprilie 1985, se deschidea a doua mare hidrocentrală de pe Dunăre.
„Obiectivul este compus dintr-o centrală de bază cu 16 agregate de tip bulb (câte 8 pentru fiecare parte puse în funcțiune în perioada 1984 – 1986), două centrale suplimentare (funcționale din 1994, cea românească, respectiv din 2000, cea sârbească), trei ecluze (două pe partea română și una pe partea sârbă) și două baraje deversoare (cel românesc pe brațul Gogoşu, cel sârbesc în frontul principal de barare)”, arată hidroelectrica.ro.
