Nivelul veniturilor liderilor politici din perioada comunistă continuă să fie un subiect de interes pentru public, mai ales în contextul comparațiilor cu salariile actuale ale demnitarilor. Una dintre mărturiile relevante despre acest subiect vine de la Petre Gigea, fost ministru de Finanțe în perioada regimului comunist, care a descris modul în care erau stabilite salariile în aparatul de stat și ce venit avea Nicolae Ceaușescu.
Potrivit acestuia, salariul liderului comunist era relativ modest raportat la funcția ocupată, fiind stabilit după o logică specifică sistemului socialist.
„Ceaușescu avea 12.000 de lei salariul și 3.000 de lei de indemnizație de conducere. În total, 15.000. Asta era net ce primea el în plic. Aproape 800 de dolari. Era cel mai mic salariu din lume de președinte. Și, bineînțeles că, de la el, pornea câte o mie, câte o mie, în jos, funcțiile respective. Adjunctul meu mi-a trecut la președintele României 20.000 de lei. După aceea, prim-ministrul 19.000 de lei, vice prim-ministrul 18.000 de lei, ministrul 17.000 ș.a.m.d. Deci toată lumea câștiga în funcție de președinte”, a declarat Petre Gigea pentru canalul de YouTube Atelierul de Detailing.
Sistemul de salarizare din perioada comunistă era construit ierarhic după venitul președintelui
În perioada comunistă, salariile demnitarilor erau stabilite într-un sistem strict ierarhizat, în care venitul liderului statului devenea punctul de referință pentru toate celelalte funcții din administrația centrală.
Potrivit fostului ministru, diferențele salariale între funcțiile politice erau stabilite gradual, iar veniturile nu reflectau neapărat responsabilitatea sau influența politică reală.
Acest model salarial făcea ca, uneori, persoane din anumite sectoare industriale sau militare să câștige mai mult decât miniștrii.
„În 1985, când s-a făcut o majorare de salarii, întâi s-a dat la mineri, la metalurgie, ramurile industriei grele și, pe urmă de tot, venea funcționărimea. Printre altele, în ceea ce privește funcționarii, miniștrii, inclusiv președintele țării (adică Ceaușescu, n.r.), trecuse mai multe de juma’ de an și nu le majora salariile. […] La un moment dat, directorul general al Văii Jiului (centrul minerilor, n.r.) avea salariul mai mare decât ministrul Minelor. Erau unii generali care avea și soldă de grad și așa mai departe, care aveau salariul mai mare decât ministrul Forțelor Armate”, a povestit Petre Gigea.
Nicolae Ceaușescu a refuzat inițial majorarea salariului prezidențial
Fostul ministru de Finanțe a relatat și un episod legat de o propunere de majorare salarială pentru Nicolae Ceaușescu, care ar fi avut loc în contextul ajustărilor salariale din anii ’80.
Potrivit mărturiei sale, liderul comunist ar fi considerat prea mare suma propusă pentru salariul prezidențial.
„Ia dă tabelul…parcă-l văd și-acum…eram în picioare, în birou. Se uită: «20.000…bani mulți, nu se poate.» Dumneavoastră aveți cel mai mic salariu din lume… «Mă, știu, mă, dar, totuși, 20.000 nu se poate, e mult.» Pune mâna pe stilou și zice: «Uite!» Taie 15.000 și trece 16.000 de lei.”, ar fi gesticulat Nicolae Ceaușescu.
Această decizie reflecta, potrivit martorilor epocii, stilul de conducere al liderului comunist, care încerca să transmită ideea unei conduceri austere, în contrast cu privilegiile reale ale nomenclaturii.
Veniturile oficiale nu reflectau privilegiile reale ale liderilor comuniști
Deși salariul oficial al lui Nicolae Ceaușescu era relativ redus în comparație cu liderii altor state, istorici și analiști ai perioadei comuniste subliniază că poziția de lider al statului oferea acces la resurse și beneficii care nu erau reflectate în venitul lunar.
Locuințele de protocol, transportul oficial, accesul la magazine speciale și sistemul de aprovizionare dedicat nomenclaturii reprezentau avantaje semnificative, inaccesibile populației.
Astfel, salariul oficial al liderului comunist nu reprezenta neapărat un indicator al nivelului real de trai sau al puterii economice de care dispunea conducerea politică.
Mărturia fostului ministru de Finanțe oferă însă o perspectivă rară asupra modului în care erau stabilite salariile la vârful statului comunist și asupra mecanismelor interne ale sistemului administrativ din acea perioadă.
