Delta Dunării este unul dintre cele mai vulnerabile ecosisteme din Europa. Creșterea nivelului Mării Negre, schimbarea salinității, pierderea biodiversității și migrația speciilor pot transforma radical peisajul în următoarele trei decenii.
Delta Dunării intră într-o nouă eră climatică
Delta Dunării, una dintre cele mai mari zone umede din Europa, se confruntă cu schimbări profunde. Studiile climatologice ale IPCC, Comisiei Europene și Administrației Naționale „Apele Române” arată că următorii 30 de ani vor aduce transformări rapide, unele ireversibile.
Dacă încălzirea globală continuă în ritmul actual, Delta poate pierde o parte din suprafață, poate câștiga lacuri noi, poate vedea specii dispărând și poate primi altele noi din sud sau din Asia Mică. O zonă aparent stabilă este, de fapt, în plină reconfigurare.
Creșterea nivelului mării – cea mai mare amenințare
Proiecțiile pentru Marea Neagră indică o creștere de 25 – 35 de centimetri până în 2055, conform raportului Copernicus Climate Service.
Această evoluție va avea consecințe directe în toate zonele joase ale Deltei: grinduri, insule tinere, zone agricole și sate mici.
Riscurile sunt clare. Inundațiile marine vor fi mai frecvente, eroziunea litorală se va accelera, iar zonele de stuf se vor retrage. Părți din Chilia Veche, Sulina sau Sfântu Gheorghe pot deveni vulnerabile, mai ales în perioadele cu furtuni intense.
Salinitatea crește, iar apa dulce se retrage
Delta trăiește din echilibrul său fragil dintre apă dulce și apă sărată. Specialiștii Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării avertizează că salinizarea avansează constant în sud și est.
Creșterea nivelului mării permite pătrunderea mai adâncă a apei sărate pe canale și lacuri. În timp, acest fenomen poate afecta stuful, coloniile de pești și întregul lanț trofic.
Se schimbă și regimul apei dulci. Debitul Dunării este tot mai influențat de secetă și de barajele din amonte, care modifică ritmul natural al viiturilor. În multe zone, lacurile devin mai puțin adânci, iar vegetația acvatică se schimbă.
Speciile migrează. Unele vin, altele dispar
Delta Dunării este una dintre cele mai bogate rezervații de biodiversitate din lume. Dar în următorii 30 de ani, structura faunei se va modifica.
Peștii de apă rece, precum șalăul sau păstruga, vor pierde teren. În schimb, vor apărea tot mai multe specii sudice, inclusiv pești cu toleranță mare la salinitate sau temperaturi ridicate. În ultimii zece ani au fost deja observate specii mediteraneene sau pontice noi, semn al schimbării ecosistemului.
Păsările sunt un indicator sensibil. Pelicanii, egretele, corcodelul sau cormoranul mare își vor adapta traseele, dar unele specii migratoare pot pierde zonele de hrană dacă productivitatea biologică scade.
Canalele și lacurile Deltei se transformă
Combinarea efectelor climatice cu intervențiile umane formează un tablou complex. Lacuri mari riscă să se colmateze mai repede, iar canalele secundare pot deveni impracticabile în perioadele secetoase.
Inginerii hidrologi avertizează că multe sectoare au nevoie de decolmatare periodică pentru a-și păstra funcția ecologică. Dacă aceste lucrări nu se fac, anumite lacuri pot dispărea sau se pot transforma în mlaștini compacte.
Agricultura și localnicii, primele victime ale transformării
Satele Deltei depind de resursele naturale. Creșterea nivelului mării poate duce la pierderea unor terenuri agricole, iar salinizarea apei afectează irigațiile, grădinile și animalele.
Pescuitul, principala sursă de venit în zone precum Mila 23, Sfântu Gheorghe sau Jurilovca, devine tot mai imprevizibil. Capturile scad în anii cu apă sărată, iar unele specii migrează spre nord, înspre zone mai reci.
Turismul, deși în creștere, riscă să fie lovit de fenomene extreme. Furtunile de vară devin mai violente, insulele de nisip dispar, iar canalele devin uneori greu de parcurs în perioadele secetoase.
Delta poate pierde teren, dar poate și câștiga forme noi
Delta Dunării este un ecosistem viu. Pe măsură ce unele zone se inundă, altele cresc. Depunerile sedimentare creează insule noi pe brațul Chilia sau în zonele fluviale din nord. În următorii 30 de ani, Delta se poate extinde în amonte, chiar dacă pierde teren în est.
Această dublă mișcare face din Delta Dunării un teritoriu în permanentă reinventare.
Protejarea Deltei devine o cursă contra timpului
România și Ucraina au obligația de a proteja Delta Dunării ca sit UNESCO și zonă RAMSAR. Planurile europene pentru adaptarea la schimbări climatice, precum Strategia pentru Biodiversitate 2030 și proiectele finanțate prin LIFE, includ zona drept prioritate.
Provocările sunt mari. Este nevoie de monitorizare, infrastructură de protecție, reconstrucție ecologică și gestionarea strictă a pescuitului. Fără intervenții coerente, pierderile pot deveni ireversibile.
