Românii care se apropie de pensionare verifică tot mai atent dacă stagiul de cotizare este complet și dacă toate perioadele lucrate apar în evidențele oficiale. O situație care provoacă îngrijorare este pierderea cărții de muncă, document esențial pentru anii lucrați înainte de 1 ianuarie 2011.
Deși sistemul de evidență a salariaților este digitalizat de mai bine de un deceniu, carnetul de muncă rămâne documentul principal pentru dovedirea vechimii în muncă pentru perioadele anterioare introducerii registrului electronic.
Vechimea în muncă este esențială pentru calculul pensiei
Conform legislației muncii, vechimea în muncă reprezintă perioada în care o persoană a desfășurat activitate în baza unui contract individual de muncă, indiferent de tipul acestuia sau de forma de remunerare. Această vechime este esențială pentru stabilirea stagiului de cotizare la pensie.
Până la 31 decembrie 2010, evidența raporturilor de muncă era consemnată în cartea de muncă, document care atesta funcția, meseria, perioada lucrată și încetarea contractului.
Începând cu 1 ianuarie 2011, evidența salariaților a fost preluată în format electronic prin Registrul General de Evidență a Salariaților, cunoscut sub denumirea REVISAL.
Pentru perioadele lucrate după această dată, datele sunt disponibile în sistemul electronic, iar dovada stagiului de cotizare se poate obține direct din evidențele oficiale.
Cartea de muncă rămâne relevantă pentru perioadele lucrate înainte de 2011
Pentru anii anteriori datei de 31 decembrie 2010, carnetul de muncă rămâne documentul principal care atestă vechimea. Fără dovada acestor perioade, stagiul de cotizare poate fi incomplet, iar pensia stabilită inițial poate fi mai mică decât cea corespunzătoare anilor efectiv munciți.
În cazul în care datele din cartea de muncă au fost deja preluate și validate în arhiva electronică a Casei Naționale de Pensii Publice, iar informațiile corespund cu documentele scanate, vechimea poate fi valorificată fără a fi necesară prezentarea fizică a carnetului.
Problemele apar atunci când datele nu se regăsesc în sistem sau există neconcordanțe între informațiile din arhive și realitatea activității desfășurate.
Reconstituirea vechimii este posibilă prin adeverințe
Dacă o persoană a pierdut cartea de muncă și informațiile nu sunt disponibile în arhiva electronică, vechimea poate fi reconstituită prin adeverințe eliberate de angajatori sau de entitățile care dețin arhiva acestora.
Adeverințele de vechime pot fi solicitate de la fostul angajator. În cazul în care societatea nu mai există, documentele pot fi obținute de la lichidatorul judiciar sau de la instituțiile care gestionează arhivele, cum ar fi Inspectoratele Teritoriale de Muncă sau Arhivele Naționale.
Pentru solicitarea reconstituirii vechimii, este necesară depunerea unei cereri însoțite de documente justificative. Printre acestea pot fi incluse actele de identitate, documentele de stare civilă, actele de studii și dovada publicării pierderii carnetului de muncă în Monitorul Oficial, dacă este cazul.
Procedura poate dura, în funcție de complexitatea situației și de existența documentelor în arhive.
Ce se întâmplă dacă vechimea nu este dovedită la momentul depunerii dosarului
Dacă perioadele lucrate până la 31 decembrie 2010 nu sunt dovedite la momentul depunerii dosarului de pensionare, pensia poate fi stabilită fără includerea tuturor anilor munciți.
Ulterior, persoana poate solicita recalcularea pensiei, prin depunerea documentelor suplimentare care atestă stagiul de cotizare. Totuși, procesul de recalculare poate dura, iar în acest interval beneficiarul poate încasa o sumă mai mică decât cea la care ar avea dreptul.
Diferențele pot fi recuperate ulterior, însă întârzierea poate însemna luni în care pensia este sub nivelul corect.
Verificarea din timp a stagiului de cotizare este recomandată
Pentru a evita întârzieri sau pierderi financiare, persoanele care se apropie de vârsta de pensionare sunt sfătuite să verifice din timp situația stagiului de cotizare.
Casa Națională de Pensii Publice oferă posibilitatea solicitării informațiilor privind contribuțiile și perioadele înregistrate. Compararea acestor date cu documentele personale permite identificarea eventualelor lipsuri sau neconcordanțe înainte de depunerea dosarului de pensionare.
