Comori lăsate în paragină! Cum a ajuns o renumită fabrică din România, medaliată cu argint de francezi

Fondată în anul 1890, a fost una dintre fabricile renumite la nivel european. Timp de mai bine de un secol, aceasta a fost unul dintre cei mai importanți exportatori români, produsele comercializate primind medalia de argint la Expoziţia Universală de la Paris.

„Ludwig Josiek“ era renumită pentru macaroanele exportate, dar și pentru pesmeți. Firma a fost principalul furnizor al Armatei Române în timpul celor două războaie mondiale.

Potrivit Realitatea, aceasta este situată la câţiva paşi de malul Dunării, pe strada Dogăriei din Galaţi. Deși terenuile din zonă erau mereu inundate, fabrica lui Ludwig Josiek a fost mai mereu ferită de necazuri acvatice, căci prin proiect terenul a fost înălţat cu doi metri faţă de restul proprietăţilor, într-un efort uriaş de logistică, dat fiind că în acea vreme (construcţia a început pe la 1888) se muncea doar cu carul tras de boi în transporturi.

Vezi și Orgie de nedescris într-un cunoscut oraș din România: Cum se dezbrăcau de sutană și ce lucruri revoltătoare făceau pentru bani

Caracterul unicat îi era conferit de linia de fabricaţie semi-autoatizată, care asigura un flux de producţie asemănător cu cel din fabricile de acum (după modelul linie de fabricaţie), toate utilajele fiind produse de firme germane de mare prestigiu în acele vremuri: Gierner&Scheffus, Erner-Pfeiderer, Cannstadt, Esslingen, Tenbrink etc. Era un lucru absolut special, căci în acea vreme peste 80% din producţia europeană de paste făinoase se baza pe muncă manuală în mici ateliere.

Ce producea? 

Biscuiţi „Carol“, marfă de export Din 1893, când se cunosc primele cifre legate de producţie, şi până la 1898, înregistrările tranzacţiilor comerciale ale fabricii lui Josiek au cunoscut o dinamică spectaculoasă, crescând de aproape zece ori. Aproximativ 50% din producţie avea cumpărători străini, adică se exporta. Se produceau următoarele paste făinoase (am păstrat denumirea comercială din registrele acelor timpuri): macaroane pline şi găurite de toate grosimile, fidea albă şi galbenă, spaghete, tăiţei, lazane, lazanete, coroane, cuşcuş, pene, orzişor, steluţe, litere, seminţe, regate, peticele.

Vezi și Parlamentarii vor o nouă zi de sărbătoare: Care este motivul

Până la 1899, produsele erau vândute, luând ca reper contractele păstrate în arhive, în toată România, în Transilvania, în Bulgaria, Turcia şi Olanda. Între 1900 şi 1908, fabrica lui Ludwig Josiek este deseori lăudată de presă pentru faptul că reuşeşte ceea ce românii încă mai visau: prelucra materiile prime româneşti, făină, zahăr, ouă, unt, lapte şerbeturi de fructe, ciocolată etc., pentru a vinde marfa prelucrată la export. Însă prima recunoaştere a performanţelor vine încă din 1894, atunci când pastele lui Josiek obţin medalia de aur la Expoziţia Cooperatistă organizată la Bucureşti. În acelaşi an se consemnează şi înfiinţarea, într-o anexă a fabricii de la aceaşi adresă, a atelierul de „biscuiţi englezeşti şi franţuzeşti“. Evident, totul cu utilaje automate de ultimă generaţie, maşina care producea biscuiţii fiind germană, de la producătorul „Gierner &Scheffus-Hamburg“.Comenzile se expediau direct, iar producţia, în anii bun, era de 280.000 kilograme, fiind evaluată la 140.000 de lei.

Vezi și Atenție! Cine s-ar pregăti să-i ia locul Gabrielei Firea la Primăria Capitalei și cine îl susține

Privatizarea de după 1989 i-a pus însă capac. Intrată în posesia unor afacerişti de carton, care au reuşit în doar un deceniu să falimenteze şi să desfiinţeze toată industria alimentară a Galaţiului: fabricile de pâine Galmopan, morile, fabrica de lapte Galacta, fabrica de îngheţată samd, fosta fabrică Ludwig Josiek, cândva mândria României, a fost închisă în urmă cu un deceniu şi a devenit o clădire oarecare, mare, tristă şi inutilă, aflată în portofoliul unei agenţii imobiliare, după care a devenit proprietatea unei autogări, care a făcut în curte un garaj. Apoi, autogara a dat faliment, lăsând în urmă – monumente ale tranziţiei ‒ câteva autobuze prăbuşite.