România trece printr-o situație care, pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, ar fi putut părea o glumă sau un scenariu SF. Țara noastră nu se confruntă doar cu probleme pe plan economic, ci și cu o mare criză a natalității. Din varii motive, cuplurile nu reușesc să mai aducă pe lume nici măcar un copil. Din cauza lipsei veniturilor, numărul moștenitorilor a scăzut oricum dramatic. Marea problemă este că vom avea o populație extrem de îmbătrânită.
Potrivit datelor transmise de Visual Capitalist, vom avea peste 20% din populație cu vârstă de peste 65 de ani, în 2025. Cum ne afectează? Vor fi enorm de mulți pensionari, raportat la numărul celor care vor mai plăti taxe către stat. Bugetul este deja o nebuloasă din care abia s-au mai găsit bani pentru aceste indemnizații. Dacă balanța nu se va înclina, în următorii ani, am putea ajunge să avem probleme economice și mai mari, care să ne destabilizeze.
Pentru a remedia problema, autoritățile au început deja să acorde diferite forme de ajutor, cum ar fi banii pentru FIV, care ajung la cuplurile infertile. De asemenea, se acordă și sume importante pentru analizele prenatale și pentru nașterea copilului.
România a intrat în topul negativ al țărilor foarte îmbătrânite. Fenomenul nu vizează doar țara noastră, ci și alte spații culturale
În statul de îmbătrânire al ONU au intrat, în 2025: Elveția, Coreea de Sud, Canada, România și Taiwan. Cea mai gravă situație este în Monaco, liderul clasamentului, unde 36% dintre locuitori au peste 65 de ani. În general, sunt mari magnați, ajunși la vârste înaintate.
Iată o scurtă listă pentru care întreaga planetă se confruntă cu scăderea natalității:
costurile ridicate ale vieții;
job-urile prost plătite;
cariera nu le permite multor femei să aibă și siguranța că se vor întoarce la muncă, dacă devin mame;
discriminarea către mame la job;
concedierea abuzivă a gravidelor;
lipsa unei siguranțe în partenerul de viață;
lipsa seriozității în relațiile dintre tineri;
rata alarmantă a divorțurilor;
costurile ridicate ale educației;
probleme de sănătate;
lipsa suportului din partea părinților;
tarifele mari ale bonelor.
Lista ar putea continua cu zeci de alte motive care se aplică atât pentru România, cât și pentru alte spații culturale.
