Șeful Partidului România Unită (PRU), Bogdan Diaconu, a devenit o persoană indezirabilă în propria sa formațiune politică, mai mulți lideri contestându-l cu vehemență.
Cu toate acestea, un alt membru PRU, Andrei Piticaș, i-a luat apărarea lui Diaconu. Într-o postare pe Facebook, Piticaș dezvăluie cum a ajuns Sebastian Ghiță să preia frâiele Partidului România Unită și cum Bogdan Diaconu a fost băgat în obscuritate.
„Despre oameni, greșeli, caractere...
Aș vrea să mai zăbovesc puțin asupra unor aspecte ale campaniei electorale pentru parlamentarele din 2016. Fac acest lucru pentru că Partidul România Unită a generat așteptări mari și supărări pe măsură. Așadar, consider că e corect față de membrii și simpatizantii noștri să vorbesc despre ce a fost. Să îmi asum ce s-a întâmplat, să vorbesc despre lecții învățate și apoi despre prezent și viitor. Știu că în politică nu e bine să îți asumi greșelile pentru că acest lucru e interpretat ca un semn de slăbiciune. Pentru mine este însă un semn de demnitate!
Aș vrea să încep puțin mai de demult, mai precis din vara anului 2016, imediat dupa alegerile locale. Și acel rezultat a fost dezamăgitor pentru mulți membri PRU. Am obținut un 0,9% la nivel national în condițiile în care participasem cu liste doar în câteva județe. Atunci am văzut pentru prima dată oameni care deși înainte de alegeri erau "trup și suflet" alături de partid, imediat dupa aflarea rezultatului s-au "regăsit" mai bine în doctrina/programul/organigrama altor partide. Mulți au plecat la Forța Națională. Inclusiv oameni apropiați președintelui Bogdan Diaconu, oameni care fuseseră incluși în toate deciziile, care știau totul. O lovitură teribilă !
Pentru acele alegeri deciseserăm să îmbogățim mesajul către electorat. Ne-am dorit să ieșim din perimetrul unor direcții neacoperitoare pentru întreaga paletă de probleme ale societății românești. Nu puteam să intrăm în alegerile locale vorbind în mod exclusiv pe tema homosexualității, a irendentismului maghiar, a respingerii imigranților și a euro-scepticismului. Rămâneau și acestea, însă în acest perimetru nu puteam oferi răspunsuri pentru problema școlilor, a spitalelor, transportului, a protecției sociale, șcl.. Așadar pentru acele alegeri locale am oferit un set de măsuri bine structurat, coerent, logic. Am observat imediat o problema, și anume capacitatea redusă de a disemina acel mesaj, de a ajunge la oameni. Nici timpul nu era de partea noastră. Ținteam sus, cu ambiție. Însă vedeam cum lipsa de instrumente media și puterea financiară redusa își spuneau cuvântul.
Apoi, nici nu erau mulți din cei cu funcții care să își fi dorit să susțină campania și financiar. Un singur om a susținut cea mai mare parte a cheltuielilor. Nu, nu era Sebastian Ghiță. Așadar, era bine să fii naționalist, dar cu cheltuieli minime. Daca pica vreo funcție, era bine primită !
În acel context unii lideri de filiale erau pe punctul de a pleca. Se știu ei. Însă la un moment dat s-a întâmplat ceva....
Am decis sa îi aducem laolalta pe cei câțiva lideri rămași pentru a decidem ce facem în continuarea. S-au cristalizat doua tabere. O tabără susținea necesitatea alierii cu un partid mai mare pentru a da un "zvâc" imaginii partidului și a transmite un mesaj oamenilor noștri din teritoriu. Cu PMP nu prea se putea din cauza lui Traian Basescu. Cu PNL nu se mai putea pentru că deja cineva plecase într-acolo. Orice variantă pe partea naționalistă era blocată de orgolii și ambiții personale. Singura opțiune rămăsese PSD-ul. Cea de-a doua tabără a susținut păstrarea unei linii naționaliste până la capăt, indiferent de consecințe.
"Murim naționaliști! Fără compromisuri!"
"Sunteti naivi ! Vrei sa ajungem un partid din 5 oameni care fac politică la o bere ?"
Bogdan Diaconu asculta dialogul.
Recunosc, am fost naiv să am încredere în oamenii aceia. Deoarece, culmea, tocmai cei care propuneau atunci ălăturarea de PSD sunt cei care acum îi contestă vehement funcția de președinte al partidului lui Bogdan Diaconu pe motiv că ... s-a apropia de PSD.
La o întâlnire ulterioară, Bogdan Diaconu ne-a prezentat opțiunea de a ni se alătura parlamentari PSD și alți oameni cu putere pentru a continua constucția naționalistș.
"Vin ei la noi. Mergem pe aceeași direcție."
"COMPROMIS! FĂRĂ COMPROMISURI !" am strigat.
Aceiași oameni au spus că suntem naivi. După alte dezbateri am decis cu toții că trebuie să continuăm această linie de salvare. Toți, până la capăt, pentru naționalism. Și am plecat acasă...
Din acel moment, după cum se știe, au început sosirile în PRU. În același timp, Facebook-ul, spațiul în care și cei mai serioși oameni pot înjura birjărește fără să le pese, a fost invadat cu mesaje injurioase la adresa noastră. Erau unii oameni care până atunci nu spuseseră nimic. Alții se exprimasera înainte de alegerile locale că poate ne votează dar se mai gândesc. Dintr-o dată, însă, pe toți îi durea de PRU și de naționalism. Ne întrebam, retoric, unde fuseseră toți acești aprigi naționaliști în ziua votului trecut ?! La o pagina de 200.000 de like-uri, precum cea a lui Bogdan Diaconu, ai fi spus că luam 10% la locale....
Dupa acele sosiri de parlamentari, foștii noștri colegi pe picior de plecare și-au redescoperit simțămintele patriotice. Parcă redeveniserăm frecventabili.
"Dar de ce nu mă mai băgați în seamă ?! V-am supărat cu ceva ?!"
Apoi la un moment dat a apărut în scenă Sebastian Ghiță. Dintr-o dată, toți voiau să îl atingă, să vorbească cu el. Bogdan Diaconu nu mai exista pentru ei. Toți erau "Sebi" cu Sebastian Ghiță și li se părea firesc să își facă poze cu el oricând îl prindeau pe la partid. Sebastian Ghiță avea aura aceea magică. Și era de bonton să fii "Sebi" cu el chiar dacă până atunci unii îl văzuseră doar la televizor.
Și da, Sebastian Ghiță era un tip carismatic, amabil și vorbea bine. În același timp, ne solicita încrederea în strategia la care se lucra.
În felul acesta ne-am apropiat de campania electorală. Și a început lupta.
Sebastian Ghiță a intrat în forță și a cerut o anumită modalitate de organizare în teritoriu pentru maximizarea rezultatului - cel putin 5% și intrarea în Parlament. Erau calcule matematice. Logice. Toți au acceptat.
Când a venit vorba de programul de guvernare au fost câteva voci care au întrebat care este acesta, ce le spunem oamenilor. Ni s-a prezentat un flyer cu 20 de puncte - acesta este! Comparativ cu locale era extrem de succint. Dar era acoperitor. Depindea de fiecare să știe să îl detalieze. Nu era un scenariu fericit, dar aveam alături acces la media. Apoi s-a întrebat ce e cu Ponta pe flyere. S-a explicat: când vom ajunge în Parlament cum ne vom pune în practică măsurile? Aruncând cu pietre în colegi? Trebuia să ne apropiem de o grupare pentru a reuși să promovăm măsurile naționaliste pe care le urmărim. Nu ne transformam în PSD, dar era singura opțiune de colaborare ulterioară. Am înghit greu această explicație. Dar toate vocile au tăcut și a început munca.
Sebastian Ghiță a fost prezent în toate comunicările toata campania electorală. Toate forumurile de discuție erau pline de îndemnuri la munca. Toți îl slăveau pe "Sebi". Toți erau mândri că îl au ca lider. Mai apărea câte o voce care își exprima opoziția față de anumite măsuri propuse. Dar respectivul era convins repede că trebuie sa fim încrezători, atât de Sebastian Ghiță cât și de ceilalți colegi. Inutil să spun că Bogdan Diaconu nu mai exista pentru foarte mulți.
S-a muncit mult în campanie. A venit însă și ziua votului. Emoție mare până la exit poll-uri. Apoi, stupoare - 3% la nivel national. Dupa 15 minute de la aflarea acestui procent, audiența și-a schimbat atitudinea cu 180 de grade. Dintr-odată Sebi nu mai era Sebi ci Sebastian Ghiță, și parcă chiar Ghiță. Și parcă nu mai era un demiurg intangibil ci un muritor ca oricare altul. Ba chiar era unul demn de orice dispreț care părea că nu făcuse nimic altceva decât să îngroape, cu premeditare, naționalismul românesc prin apropierea de PSD. Dintr-o dată toți descopereau că măsurile din campanie fuseseră greșite, iar strategia cu PSD-ul fundamental eronata. Trebuiau să cadă capete. NIMENI, dar nimeni nu a spus "Fraților, asta e! Să tragem niște învățăminte și să mergem înainte !".
Despre Bogdan Diaconu se pot spune multe. Atît pro cât și contra. Depinde cine și în ce context l-a întâlnit. În ultima perioadă chiar și cei mai apropiați oameni l-au trădat, pentru o "cauză nobila", pentru puritatea "naționalismului românesc". A fost supus unor atacuri de cea mai joasa speța, cele mai dure chiar la adresa familiei sale. Poate unele lucruri vor fi spuse, cu alta ocazie, chiar de el. Un om care a dat totul a fost executat cu prima ocazie. A făcut greșeli ? DA, cu siguranță. Dar asumate. Tocmai de aceea a cerut convocarea Congresului Extraordinar al Partidului România Unită pentru luna martie. Pentru a se vedea dacă mai are susținerea oamenilor sau nu. Dar acest lucru nu a fost suficient. S-a vrut mai mult.
Așadar, despre Bogdan Diaconu pot spune un singur lucru - este un om care a gresit dar care s-a bătut cu toata puterea pentru naționalism, în această mocirlă a politicii românești. A rămas demn in fata tuturor. Iar față de cei cu care a colaborat, și-a respectat întotdeauna cuvântul dat.
Vom rămâne în luptă indiferent ce se va întâmpla! Dacă un om a greșit, voi cei buni și neîntinați, intrați în luptă pentru Țară!”, a scris Piticaș, pe Facebook.
Vezi și Se face lumină! Cine au fost politicienii care au dat startul la protestele din fața Guvernului
Brokerul Sima face dezvăluiri cutremurătoare despre Ana Birchall, noul ministru al Justiției
