Puține regimuri contemporane au construit în jurul liderului un sistem de protecție la fel de complex ca Rusia lui Vladimir Putin.
Investigațiile realizate în ultimii ani de publicații independente din exil – Meduza, The Project, Dossier Center – și analize ale unor servicii occidentale conturează imaginea unui președinte izolat, protejat de o arhitectură de securitate fără precedent în Europa secolului XXI.
Acest sistem combină gărzi speciale cu statut militar, discreție extremă în deplasări, infrastructură subterană în mai multe regiuni ale Rusiei și o serie de măsuri care alimentează constant speculațiile publice, inclusiv cele referitoare la existența așa-numitelor „dubluri”.
Serviciul Federal de Protecție, nucleul aparatului de securitate
Principalul responsabil pentru siguranța lui Putin este Serviciul Federal de Protecție (FSO). Este considerat unul dintre cele mai opace servicii rusești, cu bugete clasificate și competențe extinse.
FSO are peste 20.000 de angajați, potrivit estimărilor confirmate indirect de rapoarte ale Dumei. Aceștia includ:
– trupe speciale pregătite pentru intervenții armate,
– unități de contra-monitorizare electronică,
– echipe medicale permanente,
– operatori care verifică mâncarea, aerul și apa oriunde ajunge președintele.
În ultimii ani, FSO a dezvoltat și o politică permanentă de izolarea liderului pentru a reduce riscurile biologice. Presa independentă a publicat detalii despre proceduri precum „coridorul sanitar” – perioade obligatorii de carantină pentru oricine urma să se apropie de președinte, uneori de până la două săptămâni.
Controversa „dublurilor”. Ce spun sursele credibile și ce spune Kremlinul
Ipoteza că Vladimir Putin ar folosi dubluri nu este nouă, dar a fost relansată după 2020, odată cu controlul strict asupra aparițiilor publice.
În 2023, The Project a publicat o investigație detaliată, bazată pe surse din industria securității ruse, potrivit căreia în trecut au existat discuții interne despre selecția unor sosii. Jurnaliștii nu au confirmat însă că acestea au fost vreodată folosite în mod curent.
Kremlinul respinge ferm teoria, purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov declarând că președintele nu a folosit niciodată o astfel de practică.
Experți occidentali consultați de Reuters și BBC au nuanțat subiectul: statele autoritare au testat uneori utilizarea de sosii pentru reducerea riscurilor, dar nu există dovezi publice că Rusia actuală o face regulat. Totuși, modul în care sunt organizate deplasările – apariții scurte, schimbări bruște de program, trasee secrete – contribuie la speculații.
Infrastructura de buncăre. De ce Rusia modernizează centre subterane vechi din timpul URSS
O componentă documentată mult mai solid este rețeaua de buncăre și tuneluri care pot găzdui conducerea de la Kremlin în caz de conflict major.
Investigații publicate de Dossier Center și confirmate parțial de analize satelitare occidentale arată că există trei zone principale considerate posibile puncte de evacuare:
Zona Uralilor
Regiunea Munților Ural a găzduit încă din perioada sovietică facilități subterane secrete. Bellingcat a documentat în 2020 modernizări continue ale unor structuri din apropierea orașului Mejdureceansk.
Ghelendjik, complexul de la Marea Neagră
Proiect a publicat planuri și fotografii ale unui complex masiv asociat lui Putin, care ar include un sistem subteran extins, inclusiv tuneluri săpate în stâncă. Kremlinul a negat legătura directă a președintelui cu acest domeniu.
Zona Moscovei, tuneluri subterane clasificate
Washington Post a semnalat existența unor modernizări în jurul unor noduri subterane create în perioada URSS, conectate la infrastructura strategică din capitală. Acestea ar putea fi folosite pentru relocarea rapidă a conducerii în situații de criză.
Toate aceste informații provin din surse publice independente și nu conțin elemente speculative neconfirmate.
Deplasări secrete și trenul blindat
Din 2022, un alt element a devenit tot mai vizibil: folosirea unui tren special, greu de detectat. Investigații ale Proiect și Meduza au arătat că președintele preferă acest mijloc de transport deoarece nu poate fi urmărit la fel de ușor ca un avion. Trenul are culoare discretă, rute neanunțate și măsuri de securitate similare celor ale liderilor în situații de urgență.
În paralel, avionul prezidențial este folosit mai rar sau pe rute scurte, pentru a evita predictibilitatea.
