În pofida discursului critic formulat în mod repetat de președintele american Donald Trump, de vicepreședintele JD Vance și de susținătorii curentului MAGA, Uniunea Europeană nu se află într-un proces de declin. Dimpotrivă, în mai multe privințe, proiectul european a depășit chiar și cele mai optimiste așteptări ale fondatorilor săi, susține Alberto Alemanno, profesor de drept al Uniunii Europene la HEC Paris, într-o analiză publicată de European Pravda.
Argumentul central al profesorului este că Europa a atins un prag istoric rar întâlnit. Pentru prima dată în epoca modernă, continentul este recunoscut de alte mari puteri drept un actor politic coerent, nu doar ca o sumă de state naționale. Această schimbare de percepție reprezintă, în opinia sa, una dintre cele mai importante realizări ale integrării europene.
De la o piață comună la un actor politic recunoscut
Alberto Alemanno observă că, în ultimele trei decenii, Uniunea Europeană a construit o ordine politică și de reglementare care nu mai poate fi ignorată sau ocolită de puterile externe. Strategia negocierilor bilaterale cu guvernele naționale nu mai este suficientă.
„În ultimele trei decenii, Europa a construit o ordine politică și de reglementare pe care puterile externe nu o mai pot ocoli tratând individual cu cele 27 de guverne naționale. În schimb, ele trebuie să trateze Europa ca pe un întreg”, scrie Alberto Alemanno.
Această evoluție marchează o mutație profundă în raporturile de putere globale. Uniunea Europeană nu mai este percepută doar ca un actor economic sau ca un spațiu al reglementărilor tehnice, ci ca o entitate capabilă să influențeze regulile jocului internațional.
Un model diferit de capitalismul american și de autoritarismul chinez
În analiza sa, profesorul de la HEC Paris subliniază că specificul european nu constă în imitarea altor modele dominante, ci tocmai în construirea unei alternative. Europa nu concurează direct nici cu capitalismul american, nici cu sistemul autoritar chinez, ci propune un al treilea model.
„Spre deosebire de capitalismul american, cu accentul său pe viteză, amploare și acumulare, și de autoritarismul chinez, care supune piețele și autoritatea politică controlului centralizat al statului, economia socială de piață a Europei plasează alegerea democratică, protecția socială și statul de drept în centrul vieții economice”, explică Alemanno.
Potrivit acestuia, această diferență fundamentală explică ostilitatea manifestată de administrația Trump față de Uniunea Europeană. Critica nu vizează simple reglementări sectoriale, ci respinge un sistem în care lucrătorii au un rol real în luarea deciziilor, iar drepturi precum asistența medicală universală și educația sunt garantate.
„Este vorba despre opoziția față de un sistem în care lucrătorii au voce prin luarea colectivă a deciziilor, asistența medicală universală și educația sunt drepturi, iar legea antitrust protejează concurența în loc să sprijine firmele susținute de stat sau cu legături politice”, afirmă profesorul.
Puterea normativă a Uniunii Europene
Un alt element-cheie al analizei este capacitatea Uniunii Europene de a impune standarde globale. Alemanno arată că firmele multinaționale care doresc acces pe piața europeană nu au alternativă reală la adaptarea la normele impuse de UE.
Această realitate transformă reglementările europene într-un instrument de influență globală. Uniunea nu își proiectează puterea prin forță militară sau dominație financiară, ci prin capacitatea de a stabili regulile concurenței și ale pieței.
În viziunea autorului, opoziția intensă cu care se confruntă UE este, paradoxal, dovada succesului său. Blocul comunitar a devenit o forță cu care ceilalți actori trebuie să se confrunte, nu una care poate fi ignorată.
Indicatori sociali și economici în favoarea Europei
Alemanno susține că performanțele Uniunii Europene pot fi susținute și prin date concrete. „Cifrele vorbesc de la sine”, afirmă profesorul.
El notează că economiile majore ale UE egalează sau chiar depășesc productivitatea pe oră lucrată din Statele Unite. În același timp, speranța de viață este mai ridicată, iar inegalitatea veniturilor este semnificativ mai redusă decât în SUA.
Clasamentele internaționale privind calitatea vieții confirmă această tendință. Orașe europene precum Viena și Copenhaga se situează constant înaintea marilor centre urbane americane. În plus, Europa a reușit să absoarbă milioane de migranți fără a submina coeziunea socială, un aspect rar întâlnit la această scară.
De ce modelul european provoacă reacții ostile
În opinia autorului, tocmai aceste caracteristici explică de ce Uniunea Europeană este percepută ca o amenințare de regimurile autoritare și ca o constrângere de companiile orientate exclusiv spre maximizarea profitului.
„Luate împreună, aceste caracteristici ajută la explicarea motivului pentru care regimurile autoritare consideră UE o amenințare și de ce companiile care urmăresc maximizarea profitului o consideră o constrângere”, scrie Alemanno.
El subliniază însă că problema principală a Uniunii nu este lipsa capacității instituționale, ci deficitul de voință politică. Europa are instrumentele necesare pentru a-și apăra modelul, dar ezită să le folosească pe deplin.
Suprareglementarea, diagnosticul oficial al UE
Profesorul de la HEC Paris recunoaște că Uniunea Europeană se confruntă cu o provocare reală. Factorii de decizie au ajuns la un diagnostic comun: suprareglementarea. În acest context, apare tentația unei reduceri masive a normelor pentru a crește competitivitatea.
„Logica din spatele acestei reduceri a reglementărilor este simplă: într-o lume dominată de Statele Unite și China, Europa trebuie să renunțe la modelul său social-de piață pentru a rămâne competitivă”, notează Alemanno.
Totuși, el consideră această abordare profund greșită. „Dar acest raționament confundă succesul cu eșecul”, avertizează cercetătorul.
Europa nu poate copia nici modelul american, bazat pe dominație financiară și militară, nici pe cel chinez, construit pe control centralizat al forței de muncă și al capitalului. În lipsa acestor pârghii, abandonarea propriului model ar însemna pierderea principalului său avantaj strategic.
