Mulți dintre noi am întâlnit în familii sau cercul de prieteni persoane care nu aruncă niciodată pungile de plastic, borcanele goale sau ambalajele de la produse, chiar dacă acestea nu par să mai aibă vreo utilitate imediată. Psihologii explică acest comportament și dezvăluie când el este pur pragmatic sau, dimpotrivă, poate ascunde preocupări emoționale sau chiar un semnal de alarmă pentru sănătatea mintală.
Păstrarea obiectelor utile – o formă de responsabilitate și planificare
Pentru multe persoane, obiceiul de a păstra pungile de plastic, borcanele goale sau ambalajele nu este un moft, ci o strategie practică de economisire și reutilizare. Psihologii notează că astfel de comportamente pot reflecta atenția la cheltuieli, dorința de a evita risipa și o bună organizare domestică. Reutilizarea unor recipiente sau ambalaje poate fi percepută ca o dovadă de grijă față de resurse și o formă de planificare personală sau familială.
Unii specialiști atrag atenția că acest obicei poate avea și un fundament cultural sau educațional. În familiile în care resursele au fost limitate, reutilizarea obiectelor a devenit o regulă transmisă din generație în generație – o atitudine pragmatică, mai degrabă decât una legată de îngrijorări psihologice.
De la grijă practică la atașament emoțional
Psihologii subliniază că sensul acestui comportament depinde de motivația din spatele lui și de impactul asupra vieții personale. Pentru unii, păstrarea obiectelor este pur rațională, dar pentru alții poate ascunde temeri sau anxietăți mai profunde.
În situații în care ideea de a arunca o pungă sau un ambalaj provoacă disconfort semnificativ, neliniște sau un sentiment de pierdere a controlului, acest lucru poate reflecta atașamente emoționale puternice față de obiecte. Astfel de sentimente pot fi asociate cu anxietatea și cu teama de a nu fi pregătit pentru viitor, ceea ce face dificilă procesul de „a lăsa să plece” anumite lucruri din proprii posesii.
Când obiceiul devine problematic
Psihologii avertizează că există un punct în care păstrarea excesivă a obiectelor poate degenera într-un comportament mai intens, cunoscut sub numele de hoarding sau acumulare compulsivă. Aceasta este o tulburare recunoscută în manualele de diagnostic psihologic, caracterizată prin dificultatea persistentă de a renunța la lucruri, chiar și atunci când acestea nu mai au nicio utilitate practică și afectează funcționarea de zi cu zi.
Conform literaturii medicale, hoardingul este o tulburare în care persoanele simt o nevoie puternică de a colecta și de a păstra obiecte, asociată adesea cu anxietate, atașament emoțional exagerat sau convingerea că respectivele lucruri vor fi necesare la un moment dat. Acest comportament poate duce la acumulare excesivă și la dezorganizare semnificativă a spațiului de locuit, ceea ce poate afecta calitatea vieții.
Este important de remarcat că nu orice persoană care păstrează ocazional borcane sau ambalaje are o tulburare de hoarding. Diferența constă în gradul de acumulare și în impactul asupra vieții cotidiene. Păstrarea ocazională a unor obiecte pentru reutilizare este adesea o alegere pragmatică, dar atunci când teama de a renunța la ele devine copleșitoare și afectează mediul de trai, poate fi util să se caute sprijin specializat.
Cum se poate gestiona acumularea sănătos
Psihologii recomandă ca persoanele care se regăsesc într-un comportament de acumulare să stabilească limite clare și să efectueze periodic sortări ale spațiilor de depozitare, păstrând doar ceea ce este cu adevărat util sau semnificativ. Utilizarea repetată a propriilor pungi de cumpărături sau a borcanelor poate fi încurajată atunci când este funcțională și nu devine o sursă de haos sau anxietate acasă.
