CTP vobeste despre o perioadă grea a presei româneşti, în care prima pagină a ziarelor era dictată de la Guvern. Renumitul jurnalist şi-a pus demisia pe masa acţionarilor când unul dintre simbolurile democraţiei din România a fost înlăturat.
Un nume aproape sinonim cu rezistența prin cultură, care a dus la interzicerea versurilor sale în perioada comunistă, dar şi cu rezistența prin memorie, prin activitatea îndelungată a Memorialului Victimelor Comunismului de la Sighet, Ana Blandiana este un simbol al luptei împotriva comunismului. Fiica unui “duşman al poporului”, Otilia Coman a publicat primele poezii la 17 ani, însă cenzura le-a interzis imediat.
„Încă sunt uimită de poeziile pe care le-am scris în tinerețe”, recunoaște Blandiana.
Cum şi-a dat demisia CTP?
Astfel, Cristian Tudor Popescu îşi aduce aminte de o întâmplare care s-a petrecut în uma cu mai bine de 35 de ani când publicaţia la care lucra încă depindea de stat. CTP şi-a pus demisia pe masă, după ce a fost obligat să scrie despre înlăturarea fizică a Anei Blandiana. Practic, şeful ziarului ordonase un articol care cerea anihilarea poetei şi disitentei anticomuniste.
“Un secretar de stat în Ministerul Culturii, Jeana Morărescu a publicat un articol în care se cerea, nici mai mult nici mai puţin decât înlăturarea fizică a Anei Blandiana. Vorbea de ‘jumătatea putredă a mărului’, undeva prin iulie-august 1990.
Atunci am venit cu ziarul la Darie Novăceanu şi i-am spus: ‘Vă rog, primiţi demisia mea, eu nu pot lucra la un ziar care publică aşa ceva’.
S-a uitat, s-a mirat, ‘aoleu’, nu-mi dau seama nici acum dacă chiar nu ştia sau juca teatru. A venit cu ‘soluţia’: scrie şi tu un articol în replică. Aşa a apărut apoi, a doua zi, contra-articolul semnat de mine în ziar”, a povestit jurnalistul.
Povestea din spatele "Avem nevoie de linişte"
O altă amintire a lui CTP legată de o perioadă grea a presei în România este cea din 20 mai 1990, când prima pagină din ziarul Adevărul a intrat în istorie.
"Eram chiar eu de serviciu, eram redactor şi, pănă pe la 7 seara, făcusem tot ziarul. Era chiar înainte de alegerile din 20 mai, vineri seara parcă. Prima pagină era gata, cu materiale neutre, fără nimic politic în ele, ca să nu fie campanie electorală. Şi la ora 19.00, Darie Novăceanu, directorul ziarului, vine la noi:
"Ce faceţi, măi, voi, aici?"
"Ziarul, ce să facem?"
"Ziar?", zice el. "Ce ziar faceţi, mă, voi? Ia, goliţi-mi a'ntâia!" Chiar aşa a zis.
M-am dus şi am scos tot! Pentru perioada de atunci, să scoţi prima pagina pagină era o mare problemă. Aveai presiunea trenurilor de provincie. Dacă ratai un tren, ratai un vagon de ziare.
I-am zis "Dar e târziu!"
"Nu, că e simplu ce facem", a fost răspunsul lui Novăceanu.
Ţin minte că Darie Novăceanu a venit cu o pagină goală, A4, cu scris mic jos "Avem nevoie de linişte, oameni buni." Puneţi doar titlul ziarului sus şi asta e.
Ce puteai face? El era directorul ziarului, eu eram un simplu redactor de serviciu. Nu a venit nici măcar un şef din redacţie, a venit chiar directorul. El era "împărat" acolo, fusese pus de FSN. A venit şi a poruncit", a mai povestit CTP, conform Pagina de Media.
Ana Blandiana şi Cristian Tudor Popescu, despre Revoluţie
CTP a povestit şi cum a trăit primele zile ale Revoluţiei din 1989, acesta recunoscând că a ales să meargă în Piaţa Universităţii, pe 21 decembrie, pentru a se “elibera de teamă”.
„Noaptea de 21 decembrie, în Piaţa Universităţii. Când era foarte clar: de-o parte erau oamenii cu armele, tancurile, AKM-urile, trasoarele, de celalaltă parte, nişte oameni - mulţi tineri, mulţi copii, adolescenţi, neînarmaţi. Nu erau filosofi prin piaţă, în noaptea aia, n-am văzut critici literari de înalta competenţă, nu am văzut sociologi, filosofi şi prozatori, am văzut ţigănuşi, punk-işti, băieţi, fete de liceu. Eu nu m-am aflat în piaţă în calitate de scriitor.
Eu mă dusesem acolo că să mă eliberez de teamă! Ăsta e lucrul extraordinar într-o revoluţie: eliberarea de frică. E un prag de la care nu-ţi mai pasă - Hai, bă, veniţi, trageţi, duceţi-vă dracului!”, a spus Cristian Tudor Popescu.
În schimb, Ana Blandiana afla pe 22 decembrie că era membru CFSN, fără să fi avut habar de nimic înainte.
“Cabd am intrat pe ușă, ei au început să aplaude și au zis: „A venit doamna ministru” și eu am crezut că își bat joc de mine: „Dar ce, ați înnebunit, ce..? „Şi mi-au spus că se dădea la televizor din sfert în sfert de oră... Da, seară am aflat. Şi asta s-a întâmplat încă două zile în care deja oamenii care mă recunoșteau mă tratau ca și când aș face parte din conducerea țării.
La un moment dat mi s-a tot transmis să mă duc, a telefonat Dinescu: „Ce face Blandiana, de ce nu vine la Televiziune, toată lumea o așteaptă să spună câteva cuvinte! „Între timp, să fiu sinceră, mie mi se părea cam vulgar tot amestecul, toată înghesuiala aia de la Televiziune... Până la urmă m-am dus și pentru că nu știam ce să spun, am spus o poezie pe care o știam pe de rost și care era o poezie pe care n-am publicat-o niciodată într-o carte, că este așa, un fel de apel, de dragoste de țară...
Pentru mine primul șoc a fost uciderea lui Ceaușescu, faptul că l-au omorât în ziua de Crăciun. Adică pentru prima oară mi-am pus problema: dar ce fel de oameni îs ăștia?! Era ca o liturghie neagră “.
