Polonia a decis să reintroducă, începând de luni, controale la frontierele sale terestre cu Lituania și Germania. Măsura, anunțată oficial de autoritățile de la Varșovia, este privită cu îngrijorare la nivel european, în condițiile în care afectează unul dintre cele mai importante acorduri ale Uniunii Europene: Spațiul Schengen.
Informația a fost publicată de cotidianul spaniol El País, care notează că această decizie marchează un nou pas înapoi în ceea ce privește procesul de integrare europeană.
Motivul din spatele măsurii ar fi presiunea tot mai mare venită din partea grupărilor de extremă dreapta, care au organizat inclusiv patrule proprii în zonele de graniță. Aceste formațiuni politice promovează discursuri care asociază imigrația cu criminalitatea, un narativ întâlnit tot mai des în discursul politic al mai multor state europene.
Precedentul german. Cum au revenit granițele interne în UE
Decizia Poloniei nu este una izolată. În septembrie 2024, Germania a instituit controale similare la graniță, în contextul în care partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) înregistra o creștere semnificativă în sondaje. Astfel, precedentul fusese deja creat chiar de partea cealaltă a graniței poloneze.
Aceste măsuri vin în contradicție cu spiritul și litera Acordului Schengen, semnat în iunie 1985. Acordul a reprezentat un pas esențial în procesul de integrare europeană, facilitând libera circulație pe o suprafață de 4,6 milioane de kilometri pătrați, pentru peste 450 de milioane de cetățeni din 29 de țări — dintre care 25 fac parte și din Uniunea Europeană.
Eliminarea granițelor interne a avut un impact profund asupra turismului, comerțului și contactelor sociale, în special în regiunile transfrontaliere unde, timp de decenii, comunități întregi fuseseră divizate.
Reintroducerea controalelor. De la excepție temporară la practică uzuală
Deși Acordul Schengen permite reintroducerea temporară a controalelor de frontieră în situații excepționale, utilizarea frecventă a acestei clauze a devenit o practică tot mai răspândită în ultimul deceniu. Începând cu anul 2012, controalele temporare au fost reactivate în mai multe state membre, invocându-se de fiecare dată amenințări precum migrația masivă din Orientul Mijlociu sau riscuri de securitate după atentate teroriste.
Totodată, mai multe guverne europene și-au exprimat rezervele în ceea ce privește extinderea spațiului Schengen, temându-se că noi valuri de migrație ar putea destabiliza echilibrul intern. Acest climat de incertitudine a afectat procesul de aderare al unor state membre ale UE, precum România și Bulgaria.
Cazul României și Bulgaria. O aderare întârziată și parțială
România și Bulgaria au devenit oficial parte a Spațiului Schengen abia în 2024, la mai bine de două decenii de la aderarea la Uniunea Europeană. Chiar și atunci, procesul a fost marcat de restricții, după ce Austria a impus un veto care a forțat o etapă de tranziție. Aderarea a fost realizată în două faze: inițial doar pentru frontierele aeriene și maritime, urmând ca accesul deplin la spațiul Schengen terestru să fie realizat ulterior.
În ciuda acestui parcurs anevoios, reacția publicului din România și Bulgaria a fost una entuziastă. Numeroși cetățeni care au trecut granițele în primele zile de la aderare au declarat că se simt, în sfârșit, europeni cu drepturi depline.
Acordul Schengen reprezintă mai mult decât libera circulație
Acordul Schengen nu presupune doar eliminarea controalelor de frontieră. Sistemul este susținut de un cadru complex de cooperare între statele membre: de la schimbul de informații între autoritățile de poliție, la implementarea mandatului european de arestare și o politică comună de vize.
Toate aceste elemente contribuie la o mai bună gestionare a migrației și la creșterea nivelului de siguranță în interiorul Uniunii Europene. Însă reintroducerea granițelor interne riscă să submineze acest cadru, punând în pericol nu doar principiul libertății de circulație, ci și încrederea în cooperarea europeană.
O amenințare populistă. Când imaginea contează mai mult decât realitatea
Una dintre cele mai mari îngrijorări exprimate de analiști este că aceste controale nu sunt implementate ca răspuns la amenințări reale, ci din rațiuni pur politice. Guvernele care cedează presiunii partidelor radicale transmit astfel un semnal că susțin măsuri ferme împotriva imigrației, chiar dacă aceste decizii au un impact negativ asupra integrării europene.
El País notează că astfel de decizii legitimează retorica extremistă, care corelează libera circulație cu insecuritatea și promovează o imagine distorsionată a migrației. În loc să combată astfel de narative, unele guverne aleg să le preia, alimentând o spirală de neîncredere și fragmentare în interiorul Uniunii.
