Nu este un secret că Nicolae Ceaușescu, în încercarea sa de dezvoltare a țării, a renunțat la o mulțime de clădiri, biserici și chiar cartiere. Dictatorul răpus la Revoluția din 1989 a distrus un district întreg, în anul 1982, pentru a face loc Casei Poporului, cunoscută acum ca Palatul Parlamentului. Cei care nu erau născuți atunci sau erau mult prea mici nici măcar nu au amintiri cu locul în care era, acum aproape un sfert de secol, Uranus.
Palatul Parlamentului este a treia cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil, cea mai scumpă clădire administrativă din lume, dar și cea mai grea clădire din lume. Este un loc demn de Cartea Recordurilor, pentru care statul român a plătit o avere. Sute de muncitori au trudit pentru a aduce construcția la forma sa. A fost un mare sacrificiu pentru care a fost „jertfit” și cartierul Uranus.
Locul avea străzi mici, în pantă, case vechi, semăna cu Centrul Vechi, dar avea o notă unică. Acolo trăiau mii de oameni care au fost nevoiți să uite de traiul lor și să se mute în alte zone. La fel s-a întâmplat și pentru cei care trăiau în Antim sau Rahova. După demolare, au primit alte locuințe, din partea statului. Și-au pierdut vecinii și poveștile unei zone care a fost ștearsă de pe hartă.
Cartierul Uranus distrus pentru planul măreț al lui Nicolae Ceaușescu
Nicolae Ceaușescu a renunțat la district pentru că voia Casa Republicii, numită acum Casa Poporului. Avea în plan să facă și Casa Științei, pentru Elena Ceaușescu, pe care o prezenta ca mare savantă, dar nici 8 clase nu terminase. Tot fostul dictator a venit cu viziunea de a face bulevardul Victoria Socialismului, Ministerul de Interne.
Demolarea cartierului Uranus, dar și a altor locuri, clădiri, construcții, a început în anul 1981. Finalul amplului proces de reconstrucție, cel mai vizibil în Capitală, a ajuns la final pe 22 decembrie 1989. Multe biserici au fost distruse pentru a le face loc unor mari monumente, spune un arhitect:
“Trecutul a fost văzut întotdeauna ca o chestie balcanico-orientală, fără mari valori autohtone și care merită ștearsă. Înainte de Ceaușescu, cel mai mare conducător-demolator de biserici a fost Carol I. Clădirea CEC, Banca Națională, Ateneul, Cercul Militar, toate se află pe amplasamentul unor biserici vechi de sute de ani. Nu le-au demolat pentru că ar fi fost anti-religioși, ci pentru că aveau nevoie de spații mari pentru clădirile noului stat modern. Și cum Cuza naționalizase averile bisericești, în loc să razi străzi cu case și să despăgubești sute sau mii de oameni, existau aceste locuri mari în oraș cu niște ruine care puteau fi demolate mult mai ușor pentru a putea fi ridicate aceste construcții”, a declarat arhitectul Ștefan Ghenciulescu, conform Click.
