Un raport al Observatorului Român al Sărăciei Energetice (ORSE) a relevat că eficienţa energetică scăzută a clădirilor este un factor-cheie al sărăciei energetice, în ţara noastră.
Aproape 40% dintre gospodăriile care sunt în sărăcie energetică extremă locuiesc în case din lemn şi peste o treime dintre cele care se încadrează sub pragul critic al sărăciei energetice locuiesc în case din paiantă.
Cum se măsoară sărăcia energetică
Pentru măsurarea sărăciei energetice sunt utilizați patru indicatori convenționali principali:
indicatorul „10%” (gospodăriile care alocă peste 10% din venit pentru energie);
indicatorul M/2 (cel mai sever indicator - consum sub mediana națională, din lipsă de resurse);
LIHC (căderea sub pragul de sărăcie după plata energiei);
2M (supraconsum din ineficiență energetică).
"Calitatea locuirii şi materialele din care sunt construite casele joacă un rol esenţial în riscul de sărăcie energetică. Politicile publice trebuie să vizeze în mod direct reabilitarea acestor locuinţe, prin fonduri dedicate şi programe de eficientizare adaptate mediului rural. Este, desigur, necesară o abordare ţintită pentru a înţelege nevoile fiecărui caz în parte.
Rolul administraţiilor publice locale sub coordonarea ghişeelor unice este fundamental", subliniază Anca Sinea, coordonator ORSE.
În ceea ce privește gospodăriile care cad sub pragul de sărăcie după plata energiei (indicator LIHC), cele mai expuse sunt cele care locuiesc în case din paiantă sau materiale similare (18,7%).
Soluțiile ORSE pentru eradicarea sărăciei energetice:
acordarea de credite cu dobândă redusă pentru investiţii în proiecte de eficienţă energetică şi surse de energie regenerabilă,
reduceri de taxe şi impozite pentru gospodăriile şi afacerile din mediul rural care investesc în tehnologii de energie curată şi reabilitarea termică a clădirilor,
subvenţionarea sau cofinanţarea instalării de panouri fotovoltaice şi alte surse regenerabile, cu prioritate pentru gospodăriile vulnerabile şi izolate,
crearea unui cadru simplificat şi a unor scheme de sprijin pentru înfiinţarea comunităţilor energetice locale, care să permită producerea şi partajarea energiei curate la nivelul satelor şi comunelor.
În cele din urmă, să nu uităm de certificatul energetic, care este un document oficial care evaluează performanța energetică a unei clădiri sau a unei unități de clădire (apartament, spațiu comercial etc.).
Acesta oferă informații despre consumul de energie al imobilului și emisia de CO2 asociată, încadrând proprietatea într-o anumită clasă energetică, de la A+ (cea mai eficientă) la G (cea mai puțin eficientă).
