România spune că îmbrățișează energia verde, investește în regenerabile şi promite facturi mai mici. În practică, facturile la energie electrică şi gaze continuă să crească, iar cetăţenii se întreabă de ce „verde” nu înseamnă şi „ieftin”. Analiză cu date şi declaraţii.
Promisiunile verzi şi realitatea facturilor
România şi-a asumat obiective ambiţioase în materie de energie regenerabilă. Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, afirma la finele lunii mai 2025 că România a obţinut „peste 10 miliarde EUR din fonduri nerambursabile (parcuri solare, eoliene, baterii, investiţii în reţele)”.
Potrivit lui, „energie verde” şi „energie curată” fac parte din strategia „sigură, ieftină şi curată” pentru România.
Cu toate acestea, consumatorii români primesc iarna facturi tot mai mari. Un articol recent arată că „facturile românilor la curent [sunt] încărcate de taxe inutile. Energia nu este un lux. Statul subvenţionează propria ineficienţă”.
Această contradicţie – investiţiile în regenerabile pe de-o parte şi facturile ridicate pe de altă parte – generează fricţiune între planurile politice şi realitatea cotidiană a gospodăriilor. Un studiu iniţiat de organizaţia civică Declic avertizează că, dacă România continuă investiţiile în combustibili fosili în locul regenerabilelor, cetăţenii ar putea plăti
De ce cresc facturile chiar şi cu „verde” pe hârtie
Există mai mulţi factori care contribuie la dilema: de ce energia „verde” nu produce încă facturi mici. În primul rând, structura facturii pentru consumatorul casnic include taxe, accize, contribuţii pentru cogenerare, tarife de reţea şi distribuţie, precum şi preţul efectiv al energiei electrice.
Expertul în energie Valentin Niculae explică că România „continuă să aplice formule de calcul învechite, care alimentează ineficienţa unor companii de stat şi împovărează artificial consumatorii”.
El subliniază că „energia nu este un lux” şi totuşi suportă accize. În plus, taxa de cogenerare, creată iniţial pentru investiţii în modernizare, se transformă în subvenţie pentru centralele vechi, cu eficienţă redusă. „Banii aceia nu s-au dus într-un fond care să facă centrale moderne, ci s-au dus către capacităţi existente care produc ineficient”, spune Niculae.
De asemenea, regimul producţiei de energie regenerabilă, deşi în creştere, nu poate asigura singur stabilitatea sistemului energetic, mai ales în perioadele critice (seră, iarnă geroasă) când vântul sau soarele nu sunt garantate. România continuă să importe energie şi gaze la preţuri mai mari, ceea ce se reflectă în costurile finale.
Politicile publice și declarațiile oficiale
Pe când era ministru al Energiei, Burduja a încercat să liniștească piaţa şi consumatorii: „Facturile la energie nu vor «exploda» după 1 iulie. Românii vulnerabili vor fi protejaţi.” Numai că s-a întâmplat contrarul.
Într-un alt comunicat, el a afirmat: „Investițiile sunt singurul remediu pentru a reduce facturile pe termen mediu şi lung.”
Cu toate acestea, criticii susţin că planul de tranziţie energetică rămâne vag şi că ritmul implementării este lent.
Potrivit unui comunicat al Senatul României, unii parlamentari au descris situaţia: „Nu e vorba de salvarea planetei, ci de asigurarea unui monopol energetic pentru străini, în timp ce românii plătesc facturi umflate.”
Aceste declaraţii arată tensiunea între discursul optimist al decidenţilor şi percepţia cetăţenilor care spun că „verde pe hârtie” nu le aduce încă bilete mai mici la energie.
Ce urmează pentru iarnă şi ce riscă consumatorii
România intră în sezonul rece cu stocuri ridicate de gaze – depozitele erau umplute în proporţie de aproape 95% în octombrie 2025, conform ministrului Energiei.
Totuşi, producţia internă de gaze continuă să scadă, iar importurile cresc, ceea ce înseamnă o vulnerabilitate în faţa preţurilor externe.
Experţii avertizează că dacă va fi o iarnă geroasă sau dacă cererea globală va creşte, facturile casnice vor reactiona. Un articol recent spune că „Românii ar putea plăti facturi mai mari la curentul electric – o iarnă geroasă va creşte importul de energie”.
Aici apare pariu-politic: guvernul spune că energia verde şi investiţiile vor reduce costurile, dar consumatorii vor primi în iarnă facturi care riscă să fie mari. Dacă sistemul de regenerabile nu este încă suficient, iar infrastructura de reţea şi stocare nu este gata, „verde” rămâne în primă instanţă o speranţă, nu o certitudine.
Cum ar putea fi redusă factura
Pe termen mediu şi lung, soluţia invocată de actorii serioşi este creşterea energiei regenerabile, creşterea producţiei interne, modernizarea centralelor, optimizarea distribuţiei şi eliminarea taxelor ineficiente. Mai precis, expertul Niculae spune că România ar trebui să încurajeze fotovoltaicul şi eolianul deoarece se implementează rapid, „în unul, doi, trei ani”.
Organizaţia civică Declic solicită majorarea ţintei de energie verde pentru 2030 de la ~30,7% la ~45%, astfel încât „costul facturilor să nu mai crească masiv în următorii ani”.
Cu toate acestea, toate aceste măsuri cer timp, bani, voinţă politică şi infrastructură adecvată. Implementarea concretă este ceea ce decide dacă „verde” devine sinonim cu „ieftin”.
