Ecaterina Andronescu, 76 de ani, în patru rânduri ministru al Educației, are însă o părere diferită de cea a majorității, care tinde să respingă mai degrabă decât să admită revenirea la vremurile din regimul comunist.
Fostul ministru al Educației nu este de acord cu uniformele școlare
Ea spune că o uniformă școlară nu ar trebui deloc privită ca o formă de revenire în timp, la vremuri apuse, ci mai degrabă la apartenența la o comunitate, și nu una orarecare.
„În Occident, marile universități au asemenea uniforme, cu care toți se mândresc. În frunte cu cei de la Cambridge si Oxford, așa ceva există peste tot. Și nimeni nu comentează, nimeni nu o repudiază, dimpotrivă, există mai peste tot un sentiment de mândrie, de apartenență cu totul specială. La noi de ce nu ar fi la fel?”, a declarat Ecaterina Andronescu pentru bugetul.ro.
În plus, mai avertizează Ecaterina Andronescu, o uniformă poate juca „un rol de protecție”.
„Portul unei asemenea uniforme ar permite mai ușor supravegherea copiilor noștri. Ar fi mai ușor și pentru polițisti sau jandarmi să urmărească vizual copiii când ies de la școala și să-I conducă cu privirea în drumul spre casă. Uniforma I-ar individualiza și le-ar fi mai ușor să sesiseze dacă micuții ar fi abordați de tot felul de persoane ce doresc să le ofere sau să-i facă să cumpere nu stiu ce minuni. Inclusiv droguri, fiindcă știm cu toții că strategia acestor dealeri încep prin a le oferi gratuit copiilor noștri, uneori chiar pe trotuarul de vizavi al școlii, asemenea otrăvuri”, susține Ecaterina Andronescu.
Te-ar putea interesa și: Ministrul Ligia Deca, prinsă într-un scandal cât casa. Salariul unei angajate de la Ministerul Educației a fost majorat de 5 ori
„Nu am fost sprijintă, din motive mai degrabă puerile, după părerea mea”
Fostul ministru al Educației se declară în favoarea unui asemenea demers, căruia îi găsește mult mai multe laturi bune decât restul lumii.
„Personal, susțin așa ceva din 2007, atunci când am propus în Parlament un demers similar. Nu am fost sprijintă, din motive mai degrabă puerile, după părerea mea. Dar în urma demersului meu, există din 2007 obligativitatea ca elevii să poarte un semn distinctiv, o eșarfă, o pălărie, ceva! Nici în 2007, nici astăzi, dacă un asemenea demers ar fi aprobat, nu ar trebui privit dezaprobator. Fiindcă uniforma ar trebui privită cu drag, nu ca un factor de stres. Ea ar putea diferi de la școală la școală, nu ar trebui făcută standard, totuși.
Fiecare școală, împreună cu reprezentanții elevilor și ai părinților, ar putea lua decizia care să-I pună cel mai bine pe copii în evidență. Și desigur, ar trebui ca uniforma să nu devină o greutate în plus pe anumite familii, cele cu resurse financiare limitate”, indică aceeași Ecaterina Andronescu.
În opinia ei, statul român își permite astăzi să sprijine oferirea uniformelor, în primul rând pentru copiii familiile defavorizate.
„Pe vremea mea, în clasa întâi fiind, am avut un coleg care venea dintr-o familie foarte săraca. Care nu a avut bani să-și cumpere uniforma necesară. Diriginta ne-a propus atunci să-l ajutam pe acel coleg să-și cumpere uniforma, contribuind fiecare cu o sumă de bani. Nici până astazi nu am uitat acest gest, cu totul aparte, care-ți oferă șansa de a fi solidar cu cel de lângă tine, cu colegul tău, chiar și după ce timpul școlii trece în viața fiecăruia dintre noi!”, a conchis Ecaterina Andronescu.
Te-ar putea interesa și: Ministerul Educaţiei, reacţie tardivă în cazul Alfred Bulai. Măsurile anunţate de Ligia Deca, ce se va întâmpla în toate universităţile din România
