A dispărut și fabrica de încălțăminte Dâmbovița, un loc de la care și-au primit, vreme de decenii, lefurile zeci de mii de angajați. Ajunsă o „epavă” după căderea regimului comunist, a fost cumpărată de Vastint și demolată luna trecută. Acționarii care au și părți din IKEA au cumpărat terenul în două etape.
Prima a fost în anul 2019, când au făcut tranzacția cu Exotique și Musette. A doua parte au luat-o în anul 2023, de la Reds, parte din grupul Ellaktor. Așa cum era de așteptat, au decis să demoleze tot. Terenul are, în total, 22.571 de metri. Ar fi urmat să apară aici clădiri cu 19 etaje, dar nu se știe exact care este stadiul proiectului.
Fabrica Dâmbovița se afla pe Splaiul Unirii din București și a fost una dintre cele mai mari unități de producție ale țării noastre, în perioada comunistă. A fost fondată în anul 1948, după ce au fost comasate 15 ateliere de pielărie și tăbăcărie, printre care se numărau Tabăcăria Națională și Gratex.
Anii de glorie de la fabrica Dâmbovița au apus odată cu Revoluția din 1989. Ca multe alte uzine, a pierit din lipsă de implicare
Fabrica era cunoscută ca Întreprinderea de Pielărie și Încălțăminte „Kirov” și ulterior a revenit la denumirea de Dâmbovița, conform Economica.net. În urmă cu peste 4 decenii, avea peste 135.000 de mp și mai bine de 8.000 de muncitori. Acolo se făceau bocanci, dar și încălțăminte sport, de import și export.
După căderea regimului comunist, a venit dezastrul. Locul a fost reorganizat ca Dâmbovița S.A, iar gestionarea sa defectuoasă a dus la vânzare ca ultimă soluție.
În vremea regimului comunist, România se lăuda cu o mulțime de fabrici de top, la care lucrau sute de mii de cetățeni, din întreaga țară. Reușeam să producem la noi în țară aproape tot ce aveam nevoie și chiar să trimitem și marfă la export. Acum, după mai bine de 35 de ani de democrație, s-au prăbușit și printre ultimele „supraviețuitoare”, unde mai rămăseseră zeci din miile de angajați. După o viață întreagă petrecută în același loc, după ce s-au învățat să facă un singur lucru toată viața, angajații sunt nevoiți să trăiască din șomaj sau să-și găsească un alt loc de muncă. Identic, cu siguranță, nu vor întâmpina.
