Multe detalii legate de modul în care Securitatea acționa în „epoca Ceaușescu” au fost scoase la iveală de Ion Mihai Pacepa, fost șef al spionajului românesc în acea perioadă. Printre dezvăluirile acestuia se numără și cele referitoare la spionajul industrial practicat de România, cu ajutorul căruia au fost ridicate multe fabrici din țara noastră.
Fost șef al spionajului românesc în „epoca Ceauşescu”, Ion Mihai Pacepa (1928 - 2021) a fost cel mai faimos dezertor român care a solicitat azil politic în Statele Unite ale Americii. Stabilit peste ocean, el a făcut ulterior mai multe dezvăluiri despre regimul comunist și familia Ceaușescu, în cartea sa „Orizonturi Roșii”, publicată în anii ‘80. În plus, Pacepa a publicat mai multe lucrări despre spionajul industrial românesc.
Potrivit lui Pacepa, în anii ‘70, după vizitele la uzinele Citroen din Franța, materialele aduse în România au permis specialiștilor din țara noastră să îmbunătățească anumite componente ale mașinilor Dacia și Oltcit.
De asemenea, din Germania de Vest, spionii români ar fi reușit să fure informații despre tehnologia pe care au putut să o integreze în producția metalurgică. Astfel, costurile de producție au fost reduse cu milioane de dolari.
Mai mult, spionii români au reușit să copieze planurile și design-urile unor reactoare nucleare și ale sistemelor lor de securitate, dar și planurile de construcție a unei instalații de producție a apei grele, pentru uzine nucleare, și a unei fabrici de artilerie.
Spionajul industrial, placă de temelie pentru fabricile din România
Ion Mihai Pacepa susținea că Industria chimică a obținut cele mai mari beneficii de pe urma spionajului industrial practicat de România. Astfel, cu ajutorul unor operațiuni de spionaj au fost construite uzinele de polistiren din Borzești, din iași (lână sintetică și poliuretan), din Brașov (melamină și materiale fotosensibile), din Codlea (de coloranți), de la Victoria (explozivi) și București (cauciucuri).
„În 1978, Guvernul Român a analizat rezultatele unui deceniu de activităţi ilegale şi a văzut că producţia a fost într-adevăr impresionantă: mai mult de 35 la sută din inventarul şi progresul industrial naţional era datorat, cel puţin în parte, spionajului. Uzine chimice care produceau polistiren, poliuretan, piele sintetică, melamină, coloranţi, explozivi, anvelope radiale şi materiale fotosenzitive au fost construite în toate regiunile ţării”, relata Ion Mihai Pacepa.
De asemenea, și industria metalurgică și farmaceutică au avut mult de câștigat de pe urma spionajului industrial și a furturilor de tehnologie.
„Numeroase fabrici noi de produse medicale şi farmaceutice au fost urmate de un număr impresionant de instalaţii metalurgice noi pentru fabricarea oţelurilor şi aliajelor superioare, carbidului şi aliajelor neferoase, la fel şi de oţelării şi lamionare moderne şi o industrie nouă-nouţă a aluminiului. Echipamente digitale noi, motoare din aliaje uşoare şi motoare noi diesel au fost şi ele rezultate ale operaţiunilor de informaţii. Industria nucleară a raportat că a primit destule informaţii pentru a construi o instalaţie de producere a apei grele şi 30 la sută din componentele reactoarelor nucleare”, se arată în lucrările lui Pacepa.
