Scriitoare de literatură pentru copii, avocat și implicată în administrarea unei crame situate pe dealurile Dobrușei, în apropiere de Drăgășani, Andreea Micu își construiește parcursul profesional la intersecția dintre drept, antreprenoriat și creație artistică.
Parcursul său a început departe de București, în Târgu Jiu, unde a copilărit alături de bunicii materni, în timp ce părinții săi, Cristiana și Valeriu Stoica, își dezvoltau activitatea profesională în Capitală. Această perioadă a copilăriei este evocată ca una definitorie pentru formarea sa personală.
Andreea Micu explică faptul că pasiunea pentru scris a apărut din dorința de a crea o poveste pentru propriii copii
Într-un dialog despre motivația care a determinat-o să înceapă să scrie, Andreea Micu a declarat:
„M-am apucat de scris pentru că îmi place foarte mult să citesc. Mereu am fost fascinată de scriitori și m-am gândit cum ar fi să trec de partea cealaltă parte a baricadei, dar nu am avut curajul până nu l-am născut pe cel de-al doilea copil.
Mi-am dat seama că timp mai mult decât atunci când stau acasă cu Alex nu voi mai avea niciodată și mi-am propus să le scriu o poveste amândurora. Credeam că le va rămâne lor, nu m-am gândit că va fi vreodată publicată, dar, când am pus punct și am le-am dat-o la citit și celor din familie, am aflat că le place, că e bună. Atunci am decis să o public.”
Cel mai recent volum semnat de aceasta a fost lansat în luna decembrie și poartă titlul „Giustina, cămila de București”.
Andreea Micu spune că lectura operelor lui Jules Verne i-a influențat imaginația încă din copilărie
Referindu-se la cărțile care i-au marcat copilăria, autoarea a indicat literatura de aventură ca fiind o sursă majoră de inspirație:
„Dacă ne referim la cărți, cele ale lui Jules Verne m-au impresionat cel mai mult.
Țin minte că eram prin clasa a II-a sau a III-a și tata mi-a făcut cunoștință cu ele, foarte solemn: „a sosit momentul să-l citești pe Jules Verne!”.
Mi-a povestit un pic despre el, câte cărți a scris și ce aventurier era în imaginație, iar după ce am descoperit „Căpitan la 15 ani”, „20 de leghe sub mări” nu m-am mai despărțit de el mult timp după aceea. Și cred că el a rămas pentru mine simbolul imaginației și al puterii de a crede în visele tale.”
Andreea Micu își amintește că bunica a avut un rol esențial în formarea obiceiului de a citi
Primele contacte cu lectura au avut loc în perioada în care locuia alături de bunicii materni:
„Cred că bunica, fiindcă eu am fost crescută o perioadă de bunicii din partea mamei. Bunica Emilia, căreia eu îi spun Mica, era una foarte tânără. Cred că avea mai puțin de 50 de ani când m-am născut eu și putea să aibă grijă de mine, chiar dacă mergea și la serviciu.
Bunica era farmacistă, bunicul era medic și locuiau în Târgu Jiu. Iar de la 6 la 10 ani am stat și eu cu ei.
A fost cea mai frumoasă perioadă a vieții mele, aș spune: o copilărie de vis, într-un oraș de munte, cu copii în cartier, cu joacă și cu o gașcă de nedespărțit. Acolo am reușit să mă zbenguiesc exact cum povestesc adulții din ziua de azi despre o copilărie adevărată.”
Parcursul profesional ulterior a inclus absolvirea Facultății de Drept, unde a intrat prima, iar în prezent este partener în firma de avocatură fondată de părinții săi. Activitatea juridică este completată de implicarea în administrarea unei crame și de proiectele editoriale dedicate copiilor, domenii pe care le gestionează în paralel.
