Un nou studiu publicat în Science Advances arată că vârtejul subpolar al Atlanticului de Nord, parte esențială a sistemului climatic global, își pierde stabilitatea și s-ar putea prăbuși în următoarele decenii. Cercetătorii avertizează asupra unui risc real de fenomene meteo extreme în Europa.
Un semnal alarmant din adâncurile Atlanticului
Un sistem masiv de curenți oceanici din Atlanticul de Nord, considerat „motorul termic” al climei din emisfera nordică, se comportă anormal și ar putea fi în pragul colapsului, potrivit unei cercetări recente publicate în revista Science Advances.
Curentul subpolar al Atlanticului de Nord joacă un rol crucial în transportul căldurii spre nord, influențând direct clima Europei. Acesta face parte dintr-o rețea mai vastă de curenți numită Circulația Meridională Rotativă a Atlanticului (AMOC – Atlantic Meridional Overturning Circulation), un mecanism complex care reglează distribuția temperaturilor oceanice și stabilitatea climatică globală.
Însă datele analizate de o echipă internațională de cercetători sugerează că vârtejul subpolar și-a pierdut stabilitatea încă din anii 1950, un semn că circulația sa se degradează rapid.
„Este extrem de îngrijorător”, a declarat pentru Live Science autoarea principală a studiului, Beatriz Arellano Nava, cercetător la Universitatea din Exeter, Marea Britanie. „Trebuie să înțelegem mai multe despre impactul slăbirii bruște a unui curent subpolar. Dar ceea ce știm până acum din puținele studii existente este că o astfel de schimbare va aduce mai multe evenimente meteorologice extreme, în special în Europa, dar și modificări ale regimului global al precipitațiilor”, a spus cercetătoarea.
Ce este vârtejul subpolar al Atlanticului de Nord
Vârtejul subpolar al Atlanticului de Nord reprezintă o ramură esențială a AMOC, dar, spun oamenii de știință, ar putea suferi un colaps independent de întreaga rețea.
Dacă s-ar întâmpla acest lucru, consecințele climatice pentru Europa ar fi asemănătoare celor cauzate de o prăbușire totală a AMOC, deși la o scară mai mică.
„Chiar dacă efectele nu ar fi la fel de catastrofale ca în cazul unui colaps complet al AMOC, o slăbire a vârtejului subpolar ar putea avea impacturi climatice semnificative”, a avertizat Beatriz Arellano Nava.
Cercetările anterioare au arătat că AMOC, sistemul care alimentează curenții oceanici calzi ce mențin climatul blând al Europei, s-ar putea prăbuși în viitorul apropiat. Principalul său „motor” – un flux dens de apă rece care se scufundă spre fundul oceanului – este slăbit de topirea ghețarilor și de creșterea temperaturilor globale.
Apa mai caldă și mai puțin sărată devine mai ușoară și nu se mai scufundă corespunzător, rupând astfel echilibrul care menține circulația.
Riscul unei noi „Mici Ere Glaciare”
O soartă asemănătoare ar putea avea și vârtejul subpolar. Cascada de apă densă care îl alimentează își pierde forța, iar cercetătorii se tem că ar putea urma o destabilizare completă.
Un fenomen similar s-a produs în trecut, în timpul Micii Ere Glaciare, o perioadă de răcire accentuată între anii 1250 și 1850.
Temperaturile medii din emisfera nordică au scăzut atunci cu aproximativ 2 grade Celsius, înghețând râuri și porturi europene, generând crize agricole și foamete.
Deși cauzele au fost multiple – de la activitatea solară scăzută la erupții vulcanice – cercetătorii cred că și instabilitatea vârtejului subpolar a jucat un rol cheie în declanșarea acestui fenomen.
„Curentul subpolar poate slăbi brusc fără ca AMOC să se prăbușească. Asta s-a întâmplat în timpul tranziției către Mica Eră Glaciară”, a explicat Arellano Nava.
Ce spun datele obținute din cochiliile de scoici
Pentru a ajunge la aceste concluzii, echipa condusă de cercetătoarea britanică a analizat cochiliile a două specii de scoici – Arctica islandica și Glycymeris glycymeris –, considerate „arhive naturale” ale oceanului.
Pe măsură ce se dezvoltă, scoicile încorporează în cochilie elemente chimice care reflectă temperatura și compoziția apei. „Prin înregistrările de la scoici, avem o datare pentru fiecare strat. Sunt ca inelele de copaci, dar în ocean”, a explicat Arellano Nava.
Cercetătorii au compilat 25 de seturi de date, obținând o imagine de înaltă rezoluție a evoluției vârtejului subpolar în ultimii 150 de ani.
Rezultatele au arătat două momente majore de instabilitate. Cel mai recent este chiar în desfășurare și confirmă ipoteza că vârtejul se apropie de un punct critic de cotitură.
Celălalt moment, descoperit în mod neașteptat, a avut loc în perioada premergătoare anilor 1920, când curenții din Atlanticul de Nord s-au intensificat brusc.
„Cronologia sugerează că această instabilitate a fost o fază de recuperare a curentului subpolar după colapsul din Mica Eră Glaciară. A trebuit să se intensifice din nou la un moment dat, dar nu avem încă dovezi complete”, a declarat cercetătoarea.
Ce urmează pentru Europa
Dacă vârtejul subpolar se va destabiliza complet, climatul Europei ar putea suferi schimbări majore.
Regiunile nordice, precum Marea Britanie și Scandinavia, ar putea înregistra o scădere a temperaturilor, în timp ce sudul continentului s-ar confrunta cu episoade repetate de secetă și valuri de căldură.
În plus, slăbirea curenților marini ar modifica tiparele de precipitații, crescând riscul de furtuni violente și inundații în anumite zone.
Deși un colaps complet al AMOC este considerat puțin probabil pe termen scurt, oamenii de știință avertizează că degradarea treptată a sistemului ar putea genera efecte similare.
„Chiar dacă nu asistăm la un colaps total, o încetinire semnificativă ar putea avea consecințe dramatice pentru Europa. Este esențial să continuăm monitorizarea acestor schimbări”, a concluzionat Beatriz Arellano Nava.
