Marea frică a lui Nicolae Ceaușescu a avut o cauză politică. Un eveniment petrecut la finalul anilor 60 avea să-i schimbe viața definitiv celui care preluase puterea de la Gheorghiu Dej. Silvian Ionescu, fost ofițer de Securitate și apropiat al regimului Traian Băsescu, a vorbit despre spaimele defunctului dictator. Pentru Nicolae Ceaușescu, momentul invaziei Cehoslovaciei de către trupele Uniunii Sovietice a fost cel mai greu hop al carierei sale, exceptând fuga din decembrie 1989.
Silvian Ionescu a dezvăluit că multă vreme după ce trupele au ocupat Praga, Nicolae Ceaușescu s-a temut că România va deveni o țintă pentru sovietici.
Marea frică a lui Nicolae Ceaușescu a început după invazia Cehoslovaciei
Prezent la un podcast, Silvian Ionescu a rememorat momentele prin care a trecut întreaga Românie. Invazia capitalei Cehoslovaciei de către trupele sovietice fusese condamnată public de Ceaușescu. După momentul de rebeliune, la București s-a instalat o mare teamă:
„Scenariul cel mai negru era că rușii vor invada și România. Ceaușescu se temea că discursul anti-sovietic îl va costa. Spera la un ajutor din partea Occidentului care să vină prin Iugoslavia, dar era foarte temător. Asta era marea lui frică”, a dezvăluit Silvian Ionescu.
În cele din urmă România nu a fost atacată sau ocupată de sovietici, însă relațiile dintre cele două state s-au deteriorat considerabil.
Ce s-a întâmplat la Praga în 1968
Primăvara de la Praga a fost o perioadă de libertate politică din Cehoslovacia, care a început în primăvara anului 1968, atunci când a venit la putere Alexander Dubček și a durat până în 20 august, același an, când a avut loc invazia Cehoslovaciei de către statele Pactului de la Varșovia, cu excepția RPS Albania și a Republicii Socialiste România.
Te-ar putea interesa și: Supraviețuitorul familiei Ceaușescu trăiește lângă o femeie legată de lumea financiară a României. Cine este soția lui Valentin
Pe 3 august, reprezentanții statelor Uniunea Sovietică, RDG, Polonia, Ungaria, Bulgaria și Cehoslovacia s-au întâlnit la Bratislava, unde au semnat Declarația de la Bratislava. Aceasta reafirma atașamentul nemăsurat față de doctrina marxist-leninistă și declara război împotriva ideologiei "burghezo-moșierești" și a tuturor forțelor "antisocialiste". Uniunea Sovietică și-a declarat intenția de a interveni în orice țară a Pactului de la Varșovia, dacă se va stabili un sistem burghez multipartinic.
În final, sovieticii, fiind nesatisfăcuți de reformele cehoslovace, au pus în practică invazia țării. În noaptea de 20-21 august 1968, forțe militare din Uniunea Sovietică, RDG, Polonia, Ungaria și Bulgaria au invadat Cehoslovacia. Între 5.000 și 7.000 de tancuri sovietice au ocupat străzile, ele fiind acompaniate de un număr mare de trupe (estimat la o cifră între 200.000 și 600.000 de soldați).
Pe durata atacului armat, 72 de cehi și slovaci au fost uciși și sute au fost răniți. Alexander Dubček a cerut populației să nu opună rezistență armată. El a fost arestat și dus la Moscova (împreună cu alți membri de partid susținători) într-un avion militar sovietic.
