Regimul comunist a dus la dezvoltarea industriei, a transportului, a infrastructurii, dar nu a mai ținut cont de micile bucurii ale sufletului. Multe clădiri unice, opere de artă, dar și personalități au fost asuprite în România, vreme de decenii. Unele dintre ele au scăpat ca prin minune și păstrează aerul unor timpuri demult apuse, exemplu fiind și grădina secretă din Cartierul Armenesc. Chiar dacă este situată într-o zonă destul de circulată, puțini sunt cei care au văzut-o sau care îi știu povestea.
Au mai rămas doar 3 case de târgoveți din perioada Bucureștiului fanariot, „surorile” lor fiind puse la pământ de regimul stins în decembrie 1989. Pe strada Popa Rusu 21, colț cu Bocșa, este una dintre ele, care are un aspect cu totul deosebit. Nu se știe exact când a fost ridicată, dar ar fi vorba de începutul secolului al XIX-lea. În aceeași perioadă ar fi apărut și biserica Popa Rusu.
Casa este o piesă rară, dar vara, este extrem de greu de observat. O ascunde grădina care în sezonul cald, se arată în întreaga-i splendoare. În restul anului, când natura este mai „timidă”, nu ai cum să vezi copacii peste care au trecut decenii, smochinii, florile de soc, iasomie, crinii și vișinii cu care se laudă locul.
Afacerea pornită în grădina unică din Cartierul Armenesc. Locul este cunoscut, mai ales de iubitorii de pisici
Chiar în grădina secretă, a fost deschis un local numit La Metoc. O ceainărie deosebită deoarece aici nu ai voie să consumi alcool deloc. Poți, în schimb, să te răsfeți cu o sumedenie de preparate dulci, de luni până duminică, de la 15:00 la 22:00.
Localul nu a avut niciodată parte de mare promovare, ci a devenit cunoscut prin viu grai. Mai ales iubitorii de feline cunosc ceainăria. Aici, este imposibil să vii în vizită și să nu vezi măcar o pisică făcută „stăpână” a locului.
Farmecul ascuns al casei de lângă superba grădină, consemnat într-un volum inedit
Despre clădirea din Cartierul Armenesc și grădina sa, dar și multe altele, a scris și Tudor Dinu, profesor la Universitatea din București. În volumul, Bucureștiul Fanariot. Biserici, ceremonii, războaie, apărut la Editura Humanitas în 2024, a descris farmecul locului, dar și originile sale.
„Farmecul ansamblului e însă considerabil viciat de geamurile cu grilaj rectangular vopsit în roșu, cu care proprietarul a închis prispa, ori de tablă ordinară din care este confecționată partea de jos a porții. Totuși, dincolo de scăderile lor estetice regretabile, intervențiile în cauză au meritul de a asigura supraviețuirea acestui prețios exemplar de casă de târgoveț. (Tudor Dinu, “Bucureștiul Fanariot. Biserici, ceremonii, războaie”, Volumul I, Editura Humanitas, ediția 2024, pagina 87-88).
