Înainte de criza economică mondială din 2007-2009, România trăia o bulă imobiliară uriașă. Prețurile locuințelor au atins niveluri record, creditele erau acordate „cu buletinul”, iar efectele economice și politice au marcat profund societatea.
România, prinsă în vârtejul „Marii Recesiuni”
În perioada 2007-2009, România traversa una dintre cele mai intense etape de creștere economică din istoria sa recentă, însă sub o aparentă stabilitate se ascundea o bulă imobiliară uriașă. Politologul Aurelian Giugăl a rememorat contextul acelor ani, explicând cum prețurile locuințelor atinseseră valori comparabile cu cele actuale, chiar și în cartiere modeste ale Capitalei.
„Ajunseseră apartamentele cu două camere într-un cartier relativ modest din București, Rahova, aproape de 100.000 de euro, prin 2007-2008. Lumea lua credite cu buletinul, fără garanții suplimentare, iar băncile acordau împrumuturi cu o ușurință uluitoare”, a explicat profesorul Giugăl.
Totul s-a întâmplat în pragul alegerilor prezidențiale din 2009, într-o perioadă în care România se afla în plină euforie economică, în timp ce la nivel mondial se contura cea mai gravă criză financiară de după 1929.
Creditul ușor și bula imobiliară
Unul dintre factorii principali ai creșterii explozive a prețurilor a fost accesul facil la credite. În acea perioadă, băncile din România ofereau finanțări masive, inclusiv în valută, iar condițiile de eligibilitate erau extrem de relaxate.
Credite „cu buletinul” – proceduri simple, fără verificări riguroase.
Dobânzi inițiale atractive, dar cu clauze ascunse care au explodat după deprecierea monedei naționale.
Împrumuturi în franci elvețieni, care au devenit ulterior o povară uriașă pentru mii de români.
Această avalanșă de împrumuturi a alimentat o cerere artificială, ducând la creșteri rapide ale prețurilor pe piața imobiliară. În cartiere precum Rahova, Berceni, Pantelimon sau Drumul Taberei, un apartament cu două camere ajunsese la valori de 90.000-100.000 de euro, niveluri nemaiîntâlnite până atunci.
„Terapia de șoc” și momentele cheie de austeritate
Aurelian Giugăl a subliniat că criza din 2008 nu a fost primul moment de austeritate din România postdecembristă. Au existat patru episoade majore care au schimbat fundamental economia și societatea:
Austeritatea Stolojan (1992) – primele ajustări majore după căderea comunismului.
Reformele Convenției Democrate (1996-2000) – „terapia de șoc” și una dintre cele mai brutale privatizări din Europa Centrală și de Est.
Criza financiară globală (2007-2009) – explozia prețurilor imobiliare și prăbușirea ulterioară a pieței.
Măsurile post-2010 – reduceri de salarii, creșteri de taxe și reașezarea sistemului bugetar.
Privatizările masive din anii ’90 și lipsa unei strategii economice coerente au accentuat dezechilibrele structurale, ceea ce a făcut România extrem de vulnerabilă în momentul izbucnirii crizei financiare globale.
De la euforie economică la prăbușire
Perioada de creștere economică din 2006-2008 a fost urmată de o cădere abruptă. După izbucnirea crizei financiare globale, bula imobiliară din România s-a spart:
Prețurile apartamentelor au scăzut cu 30-40% între 2009 și 2011.
Dobânzile la credite au crescut brusc, iar ratele românilor s-au dublat sau chiar triplat.
Piața construcțiilor a stagnat, iar multe proiecte imobiliare au fost abandonate.
Economia națională a intrat în recesiune severă: în 2009, PIB-ul României s-a contractat cu 7,1%, cea mai mare scădere din UE.
Echilibrul fragil după 2012
După alegerile din 2012, când puterea a fost preluată de tandemul PNL-PSD, România a intrat într-o perioadă de relativă stabilizare. Piața imobiliară s-a recalibrat, iar dobânzile au început să scadă treptat.
Totuși, urmele crizei au rămas vizibile: mii de familii au rămas cu credite imposibil de plătit, sute de mii de români au fost executați silit, iar încrederea în sistemul bancar a fost profund afectată.
Astăzi, la mai bine de 15 ani de la „Marea Recesiune”, prețurile apartamentelor din București au revenit la niveluri apropiate de cele din 2008, însă lecțiile crizei par să fi fost uitate.
