Mai mult, Iurie Levcic a spus, pentru Bugetul.ro, că armata ucraineană este mai puternică decât era în 2014 și că o să oprească Rusia.
De la Guvernul de la București, românul din Cernăuți nu are mari aștepări, pentru că, dezvăluie el, Executivul nu s-a implicat atunci când era pace, darămite acum, în momente tensionate.
Bugetul.ro vă prezintă în cele ce urmează interviul realizat cu Iurie Levcic, un român din Bucovina de Nord, acum parte a Ucrainei.
Eugen Dinu: Ce înseamnă pentru românii din Cernăuți acest conflict ruso-ucrainean?
Iurie Levcic: Ca și pentru ucraineni, și pentru români acest conflict este o încercare, dar o încercare de 8 ani de zile. Dacă presa europeană și cea americană au umflat această situație la maximum, noi știm această situație de 8 ani de zile. Nu numai că a intrat în viața noastră cotidiană, deci, o percepem, așa, ca 'Bună ziua!'. De 8 ani de zile, prin toată Europa am umblat fiind un om de artă, mergând în jurii, pe la diferite concursuri, festivaluri, am urmărit presa, am urmărit televiziunea, nu s-a vorbit deloc despre acest conflict. Dar acum treaba se umflă. În opinia mea, nu este vinovat nimeni altcineva decât Europa, pentru că, pe parcursul a 7-8 ani de zile, de când există conflictul ăsta, Europa trebuia să intervină, nu cu sancțiuni d-astea din vârful mustății, cu SANCȚIUNI SERIOASE, ca să înțeleagă rușii că nu pot să facă așa. Dar, din păcate, noi nu mai avem securitate, nu există organe de securitate internațională, nu există pentru că încălcările grosolane de drept internațional făcute de Rusia niciodată n-au fost oprite. Au fost semnalate, dar nu oprite! Nu s-a intervenit cu sancțiuni sau cu răspunsuri dure la ceea ce face Rusia. Rusia a sfâșiat Republica Moldova - reacția a fost zero! A bătut-o pe Gruzia, cum a vrut - reacția a fost zero! A intrat în Armenia și în Azerbaijdan, a făcut acolo iarăși dezastru - zero reacție! În Ucraina, de 8 ani de zile, unde au fost până acum acești așa-numiți lideri europeni, care au văzut că Rusia încalcă flagrant dreptul internațional? Îi înțelegem perfect, că lor acum le e frică, că rușii au văzut că în 8 ani nu s-a intervenit. Acele sancțiuni, așa-numite, care au fost administrate Rusiei au fost apă de ploaie. Acum ați auzit toți în ce mod rescrie istoria Ucrainei Putin, cum argumentează el istoria și cum argumentează celelalte lucruri care sunt, pur și simplu, aberante. La momentul când Rusia a fost unul dintre granzii Ucrainei, după ce Ucraina a semnat refuzul de armament nuclear. Unde sunt ceilalți doi granzi de la memorandumul din Budapesta, SUA și Marea Britanie? Unde sunt ei? Asta se numește securitate internațională? Asta se numește drept internațional? Cam asta este situația. Noi suntem obosiți, domnule, de ceea ce se întâmplă în Ucraina! Suntem obosiți. Noi auzim, zilnic, că ne omoară copiii noștri la război. Ne bucurăm și ne facem cruce, când auzim la știri că astăzi n-a murit niciun om, niciun soldat ucrainean. Ne facem cruce și mulțumim Domnului, pentru că nu vă închipuiți cum e când vin acele sicrie în oraș, în Cernăuți de exemplu, și un oraș întreg e cutremurat o săptămână. Cam asta e situația.
R: Care să fie adevăratul plan al lui Vladimir Putin?
Iurie Levcic: Cum văd eu, eu o să vă răspund ca un artist, nu ca un istoric, deși am studii în domeniu. Eu sunt un om al artelor și vreau să spun așa cum văd eu. Putin, categoric, nu vrea să vadă sub coasta sa NATO. Ucraina, însă, insistă să intre în NATO - asta e unu la mână. Doi la mână, Putin este, cred eu, un frustrat care a suferit în copilărie și acum își revarsă traumele prin viziunile privind reconstrucția lumii. Vedeți ce spune. Până la urma, Ucraina s-a declarat un stat independent și suveran, iar Rusia a acceptat această independență și suveranitate. De ce să începi aceste lucruri acuma? De ce să faci asta?
Trei. De ce face chestia asta? Putin se vrea hegemon mondial, se vrea împărat atotțiitor. E un om bolnav, în opinia mea. Fiind acolo dictatură, nu-l poate nimeni contrazice, nu-l poate nimeni opri, nu-i poate nimeni da sfaturi sau reproșa ceva. Dar toate astea Putin le-a asumat după tăcerea Europei și a lumii întregi, după Georgia cum v-am spus, după Siria, Afganistan, după Moldova, după Ucraina. Dacă acele instituții de securitate internațională îi dădeau în cap - iertați-mi expresia! - lui Putin, după fiecare încălcare a dreptului internațional, el poate nu-și asuma atâtea porcării și atâtea viziuni noi. Dar... avem ce avem. Toți au tăcut, toți au dat din deget și cu asta s-a terminat.
R: Putem considera că regimul lui este unul totalitar?
Iurie Levcic: Este absolut totalitar, este un regim absolut totalitar. În Rusia, spre exemplu, în ultimii 4 ani nu m-am mai dus. Ultima dată când am fost în Rusia mi-am adus aminte de Uniunea Sovietică. Toată lumea evită temele care sunt legate mai ales de Putin, pentru că acolo securiștii îmi pare că sunt și sub pat la fiecare om. Oamenii evită să vorbească pe tema asta. Le este foarte greu. Dacă Ucraina e într-o criză politică, economică, bancară, păi, în Rusia e și mai greu. E și mai greu. Eu am colegi, am prieteni în Rusia, în Saransk, care văd fructele o dată pe an la magazin și iau un kilogram. Sunt unele lucruri extrem de complicate în Rusia. Populația e dusă la sapă de lemn. Trăiesc foarte-foarte rău. Dar asta este, împăratul este împărat. Și acceptă și merg înainte. Ați văzut câte demonstrații cu Navalnîi au fost înăbușite. Uitați-vă, de trei zile în Rusia, oamenii simpli ies în stradă și scandează „Nu vrem război cu Ucraina!”. E plin internetul, e plin Facebook-ul. Am primit zeci și zeci de informații și de mesaje: „Iuri, noi nu avem nimic cu voi, noi nu vrem război cu voi. Cerem de la Guvern și de la Putin să nu înceapă, noi nu dorim război”. Nu vrea nimeni din Rusia decât acest Putin și câțiva oligarhi din jurul lui, pentru care războiul e mamă dragă, pentru că, știți, în țara unde e război se câștigă foarte mulți bani din armament.
R: Cum ar trebui să procedeze UE și NATO? Ați spus că sancțiunile acestea nu sunt de ajuns.
Iurie Levcic: Nu sunt de ajuns! Repet, toate sancțiunile de până acum sunt apă de ploaie. Rusia nu a fost afectată de aceste sancțiuni. Nu au avut niciun efect. Trebuie sancțiuni dure. Trebuie blocat absolut sistemul bancar și sistemul financiar al Rusiei, chiar cu prețul pierderilor veniturilor multor companii și multor organizații din Europa, care țin și acum legătura cu Rusia. Chiar dacă au spus că o marginalizează, nu este adevărat. Nici Germania, nici Franța nu au marginalizat Rusia. Nu au oprit acele investiții de acolo. Nu s-a oprit nimic. Acel gazoduct, care este practic distrugător și pentru Ucraina, și pentru jumătate din Europa... L-au lăsat în pace, e bine așa, mergem înainte. Ei se declarată prietenii și partenerii Ucrainei, dar nu fac nimic. Stau ca vecinii, după gard.
„Invazia este de 8 ani”
R: Putem vorbi despre o invazie?
Iurie Levcic: Invazia este de 8 ani. Repet, armata rusească este de 8 ani în aceste teritorii. Acum, Putin a încercat încă o dată să-și argumenteze prezența armatei în Donbas, prin această recunoaștere a acestor două, nu știu cum să le numesc, aceste două republici separatiste, așa-numite republice. Să nu vă gândiți că acolo nu a fost armata. Armata a fost acolo. Acum și-a mai adus, demonstrativ, să vadă Europa că ei sunt acolo și că, de acum (n.r. - prin recunoașterea independenței Donețk și Lugansk), au tot dreptul. Ei știu cât sunt de patrioți și cât sunt de naționaliști ucrainenii.
Dacă o să vorbim de o invazie, ucrainenii or să le rupă gâturile noaptea, or să-i păzească la orice colț. Ei n-or s-o ducă mult și n-au să ajungă departe, dacă începe invazia. Pentru că și Ucraina, la momentul de față, este o armată puternică, nu ultima din Europa, cum era în 2014. S-a adus armament performant și mult, armata este mult mai pregătită.
R: Cum se resimte financiar, pentru românii din Cernăuți și din Ucraina, situația actuală?
Iurie Levcic: Nu se resimte. Cetățeanul simplu nu simte mari schimbări. Noi plătim de 8 ani contribuție pentru război. Noi avem impozit pe război, care se adună de la fiecare ucrainean. Are de suferit infrastructura însă. În Ucraina, toate consiliile raionale și regionale au convocat ședințe de plen extraordinare, unde s-au alocat pentru crearea batalioanelor de apărare, pentru crearea sistemului de avertizare și apărare milioane și milioane de grivne care puteau să meargă la drumuri, la construcția școlilor. E clar că economia Ucrainei o să aibă de suferit, că infrastructura o să aibă de suferit, pentru că acești bani care acum s-au blocat pentru apărarea de ruși, e clar că or să afecteze infrastructura ucraineană.
R: Am citit astăzi (n.r. - miercuri) în presa din Cernăuți, că Rada ucraineană a adoptat proiectul de lege privind armele de foc pentru uz civil. Știți ceva despre acest subiect?
Iurie Levcic: Nu știu nimic, eu am fost și ieri, și astăzi la Iași. Acum merg spre casă. Nu am reușit să văd presa, să-mi fac o idee. Însă am auzit de lucrul ăsta și de starea de război, și de starea de urgență pe care vor să o introducă, dar mai multe nu vă pot spune, că nu sunt documentat.
R: Dar până acum populația civilă nu avea drept la armă de foc, să-nțeleg?
Iurie Levcic: Ba da! Era o procedură specială, oamenii care își doreau să aibă arme de foc în casă treceau o expertiză și era posibil. Spre exemplu, și eu am armă. Am îndeplinit toate condițiile legislative și n-am avut probleme. Sunt foarte mulți oameni care au puști de vânătoare, care au arme de foc și au trecut de aceeași procedură. Poate că s-a mai simplificat procedura.
R: Aș dori să-mi spuneți câteva cuvinte și pentru Guvernul de la București. Cum ar trebui să acționeze, cum ar trebui să se implice?
Iurie Levcic: Guvernul de la București nu prea s-a implicat nici când era stare de pace și românii de aici stagnau și îi rugau să ne ajute. Nu cred că Bucureștiul o să facă altceva. Bucureștiul e membru NATO și o să îndeplinească toate cerințele și toate condițiile care vor fi impuse de NATO, în primul rând. Dar vis-a-vis de românii de aici, chiar nu cred! Chiar nu cred că o să se întâmple ceva. Pentru că în urmă cu 7 ani, când a fost introdusă această lege a educației, în urma căreia, practic, rămânem fără școlile românești și fără cultură românească, Guvernul și-a băgat limba într-un loc unde nu se vede și nu se aude. Ce trebuie să facă? Am să le spun. Să urmeze exemplul Guvernului Ungariei. Ungaria are 70.000 de locuitori aici, 2 sau 3 școli și cu dinții își apăra conaționalii. Nu permit Ucrainei să facă niciun pas în UE, pentru că se încalcă flagrant drepturile minorităților naționale. România nu a făcut nimic, decât acum, când am sărbătorit 30 de ani de relații diplomatice, domnul Iohannis a fost un pic mai dur și mai tranșant, vis-a-vis de declarațiile pe care le-a făcut. Atât! Eu, totuși, cred că Guvernul României nu înțelege perfect. Nu putem să învinuim țara, pentru că știm că și România trece printr-o perioadă complicată, din punct de vedere economic și politic. Nu am așteptări optimiste pentru viitorul nostru, mă refer, al românilor din Ucraina.
R: Ca om de cultură, ați simțit vreo presiune din partea Guvernului ucrainean?
Iurie Levcic: N-am simțit, cinstit vă spun. Mai sunt și consilier în cadrul Consiliului Raional Cernăuți, sunt președinte Comisiei pentru Educație, Cultură și Tineret. Eu n-am simțit din partea lor nicio presiune, dar nici n-am primit vreun ajutor. A fost un program de sprijin al minorităților naționale. Dacă vă spun ce sume au fost alocate minorităților naționale prin acest program, o să râdeți: 5.000 de euro. Și dacă faci o comparație că ucrainenii din România, care sunt 35.000, primesc peste 2 milioane anual, este diferență? Anul trecut acest program s-a terminat și nici măcar nu s-a continuat. Noi acum, din partea regiunii, nu putem să cerem nimic. N-au niciun program pentru noi. Ucraina n-a știut niciodată să-și trateze minoritățile. Niciodată n-au auzit de principiul discriminării pozitive.
Dar sunt administrații locale care ne-au ajutat. Mai puțin Guvernul, mai mult oamenii. De exemplu, la Cernăuți, am făcut Școala Populară de Artă cu bani din România. Am făcut 17 spectacole caritabile, pe parcursul unui an de zile, și am adunat peste 60.000 de euro și am făcut Centrul Bucovinean de Artă și Școala Populară de Artă.
Primăria Horezu, Primăria Costești din Vâlcea, oamenii, nu instituțiile. Eu am fost acela care, începând cu anul 2011, am încercat și am reușit să înfrățim Cernăuțiul cu Iașiul, să-nfrățim istoria Horezului și a Hotinului. În '44, Hotinul a fost evacuat cu arhive cu tot în Horezu. Din 5.000 de oameni plecați în Horezu s-au întors 15-20.000. Spre exemplu, când am ajuns în Horezu, în 2013, încă erau oameni în vârstă care mai țineau minte. În momentul în care am dat un spectacol de folclor românesc, la festivalul Cocoșul de Horezu, au venit câțiva bătrâni care s-au pus în genunchi și au plâns, cât timp copiii noștri au cântat. Și-au amintit că și eu au cântat cântecele astea când erau copii. Atât de tare suntem legați unul de altul. Păcat că acest lucru nu-i interesează pe politicieni.
Nu s-a permis 70 de ani să îmbraci costumul popular. Era interzis. Când Ucraina a devenit independentă, au scos oamenii costumele păstrate în lăzi timp de 70 de ani. Au scos costumele și au început să meargă la biserică în costume populare. Au început să-și refacă tradițiile, obiceiurile, care nu s-au pierdut 70 de ani. În România s-a pierdut totul.
Când am ajuns în Vâlcea, cu tradițiile și obiceiurile de iarnă din Bucovina, vâlcenii nu știau tradițiile și ne-au apreciat foarte mult. Să știți că nu o dată am auzit „Voi sunteți mai români decât noi, românii”. În primul rând, fiind și istoric, eu așa văd lucrurile: acel fruct interzis este foarte dulce. Și în al doilea rând, peste noi a venit o cultură și am fost nevoiți să ne păstrăm ce-am avut noi, chiar dacă nu era acceptată. Am păstrat-o în suflet, în case, la întâlnirile între neamuri. Merită să le promovăm, să le ducem mai departe. Pentru asta am creat în 2004 acest centru și din răsputeri încerc, de 18 ani, să readuc la viață tot ce a fost românesc în Cernăuți, pentru că Cernăuțiul, pe lângă Iași, a fost unul dintre cele mai puternice centre cultarele și universitare românești în perioada interbelică.
R: Acum aveți programe în derulare cu administrațiile din România?
Iurie Levcic: Acum lucrăm foarte bine cu orașul Ardud, din județul Satu Mare. Fiind consilier în Consiliul Raional și consilierul pe relații internaționale al președintelui Consiliului Raional, am reușit să înfrățim raionul Cernăuți cu județul Iași, raionul Cernăuți cu județul Suceava, raionul Cernăuți cu raionul Drochia, din Republica Moldova. Marea majoritatea a proiectul se axează pe cultură. Și domnul președinte al raionului susține acest lucru. De la educație și de la cultură începe totul.
Acum mă întorc de la Iași, unde se va derula, în perioada 12-19 martie, un proiect în oglindă - Festivalul Internațional de Muzică Ușoară Românească „Vise printre stele”. Pe 13 va fi semifinala la Cernăuți, pe 17-18 vom avea la Iași, unde va fi și finala. Sunt lucruri frumoase.
R: Credeți că s-ar mai putea repara vreodată nedreptatea comisă prin Pactul Ribbentrop-Molotov?
Iurie Levcic: Nu, domnule, nu cred! În UE, eu nu mai cred, pentru că România, din ce știu eu, în 2007 a semnat acordul de aderare la UE, cu condiția că Pactul Ribbentrop-Molotov n-ar trebui readus în atenție. Este jenant pentru o Europă democratică să păstreze și să tacă, să păstreze cel mai rușinos pact fascist. Lucrul ăsta este aberant și România, aici, poartă cea mai mare vină. Politicul românesc. Și în primul rând, în această mare problemă, îl acuz pe Constantinescu (n.r. - fostul președinte Emil Constantinescu), care a semnat, în aceeași sală unde s-a semnat Marea Unirea, Marea Trădare! E o pată pe viață pentru acest om și pentru acel Guvern, pentru clasa politică condusă de el în acel moment.
R: La final, dacă mai aveți ceva de adăugat...
Iurie Levcic: Mi-aș dori foarte mult ca românii, mai ales cei din țară, să-și aducă aminte că au frați în Ucraina, care n-au plecat în Ucraina după bani. Nu este o diasporă economică, este o diasporă istorică. Și, dacă își mai aduc aminte, să mai vină pe la noi, să mai propună ceva proiecte, să facem, să păstrăm, să mai promovăm ce mai avem, că noi avem, la Cernăuți, ce arăta. După atâția ani de muncă la centru, am creat Școala Populară de Artă, care este unică în Ucraina. E unicată. Așa secțiuni nu sunt nicăieri. Toate secțiunile sunt orientate la cultura tradițională românească. Avem televiziuni care, din păcate, nu pot plăti personalul. Muncesc băieții voluntar. Vin o oră, două și ne ajută să facem ceva pentru românii de aici, un filmuleț, un clip pentru copiii talentați. Avem și un ziar - Cronici Bucovinene. Toate aceste lucruri noi le finanțăm.
R: Vă mulțumesc!
