Prezența lui Klaus Iohannis în mijlocul protestelor de pe 22 ianuarie era oarecum previzibilă, în condițiile în care președintele și-a schimbat complet modul de abordare al evenimentelor interne.
Deși apariția acestuia s-a dorit a fi inopinată, interesul și grija pentru a face loc camerelor de luat vederi a transmis subliminal ideea de strategie de imagine bine pusă la punct.
Șeful statului a mers prin mulțime, zâmbind larg și dând mână cu cetățenii. Pentru prima dată după mult timp, au fost momente în care acesta a părut că empatizează cu oamenii de rând. Chiar dacă s-a văzut că gesturile au fost „programate”, bucuria strângerii de mână a fost autentică.
Vezi și Afacerile lui Cătălin Botezatu – implicarea la clubul Bamboo
Geaca roșie a fost un accesoriu mai puțin inspirat. Deși președintele a optat pentru această culoare pentru a fi mai vizibil, alegerea nu a fost potrivită în contextul în care în piață se striga Jos PSD, ciuma roșie.
Discursul în fața presei, orientat în special către cetățenii de acasă a fost însă punctul cel mai nevralgic al acestei acțiuni. Dacă veți urmări imaginea fără sunet, veți sesiza că președintele își plimbă adesea ochii dintr-o parte în alta, în căutarea următorului cuvânt. Mușchii feței arătau exact ca ai unui elev care spune lecția și încearcă să-și amintească detaliile pe care trebuie să le puncteze în fața profesorului.
