sursa foto:  b1.ro

Ion Cristoiu: ‘Campania de vaccinare e pe ducă. De ce să te ostenești să mergi să te vaccinezi cînd de la Președinte până la popa din altar toți îți spun că Pandemia s-a terminat?’

Jurnalistul și publicistul Ion Cristoiu afirmă că, ”Marea plăcere a lui Klaus Iohannis e să dea sfaturi națiunii. Klaus Iohannis ar putea publica Sfaturi pe lumină. Cu prilejul Zilei Internaționale a Bicicletei, ne-a sfătuit să mergem pe bicicletă. Cu prilejul Pandemiei ne-a sfătuit să ne spălăm pe mâini”.

”De Ziua Internațională a Fetei de pe Șoseaua de Centură, ce-ar face Klaus Iohannis în direct la tv?”

”Joi, 3 iunie, a fost Ziua Internațională a Bicicletei. Cu două zile în urmă a fost Ziua Internațională a Copilului.
Klaus Iohannis pare a fi decis să nu rateze ocazia oferită de aceste zile pentru a se da huța în scrînciobul mediatic. De Ziua Copilului și-a pus pe Facebook o poză de cînd avea 17 ani sub titlul Amintiri din copilărie. Toată lumea a remarcat scrîșnetul din măsele care definește personalitatea prezidențială de azi. Mulți s-au întrebat la cine se uită atît de Ginghis Han adolescentul Klaus Iohannis. Unii au spus că la PSD. Nu cred că la PSD se mai uită așa de crunt acum, cînd partidul lui Marcel Ciolacu a devenit Partidul Meu Doi al lui Klaus Iohannis. Eu cred că se uită la Ludovic Orban. Cel care a cutezat să-și anunțe de pe acum candidatura la Președinție, sugerînd astfel că președintele în exercițiu, Klaus Iohannis, e cum se spune în popor, Pa și pusi!

De Ziua Internațională a Bicicletei Klaus Iohannis s-a dat pe bicicletă ca USRPLUS-iștii pe trotinetă prin București.
N-a mers pur și simplu cum fac mii de oameni simpli. A mers gardat de SPP-iști (tot pe bicicletă) și publicitat de toate televiziunile de știri cum dădea din picioare. Ce înseamnă să fii demnitar în Moldo-Valahia! Gesturile omenești, cele pe care demnitarul le făcea de unul singur cînd era un nimeni, sînt acum publicitate pe larg de presă. Pe vremuri, cînd sforăia doar nevasta știa asta. Acum, cînd e demnitar, îl știe o țară întreagă!

Marea plăcere a lui Klaus Iohannis e să dea sfaturi națiunii. Un volum de texte citite la radio de Nicolae Iorga se numește Sfaturi pe întuneric. Klaus Iohannis ar putea publica Sfaturi pe lumină. Cu prilejul Zilei Internaționale a Bicicletei, ne-a sfătuit să mergem pe bicicletă. Cu prilejul Pandemiei ne-a sfătuit să ne spălăm pe mîini.

Calendarul Zilelor Internaționale ale cuiva sau ale ceva cuprind și zile mai aparte. Avem astfel Ziua Mondială a Marionetiștilor și Păpușarilor, Ziua Internațională a Moașelor, dar și Ziua Internațională a Prosopului și Ziua Internațională a Soțului. Există o Zi Internațională a Fetei. Nu există însă (încă!) o Zi Internațională a Fetei de pe Șoseaua de Centură. Cu prilejul Zilei Internaționale a Bicicletei Klaus Iohannis ne-a sfătuit să mergem pe bicicletă. Ce ne-ar putea sfătui cu prilejul Zilei Internaționale a Fetei de pe Șoseaua de Centură? Ca să marcheze Ziua Bicicletei, Klaus Iohannis a mers pe bicicletă în direct la tv. De Ziua Internațională a Fetei de pe Șoseaua de Centură, ce-ar face Klaus Iohannis în direct la tv?

2. Cronică dramatică de I. L. Caragiale la spectacolul cu Urîta satului, vodevil în 2 acte, prelucrat de d. E. Carada, muzica d. A. Flechtenmacher, spectacol despre care Caragiale scrie că se joacă la Teatrul cel Mare, azi Teatrul Național. Cronica a apărut în România liberă, 27 decembrie 1877. Mă conving încă o dată de adevărul că pentru marii publiciști spectacolele de teatru cele proaste, desigur) sînt zăcămîntul din care extrag, destul de ușor, aur pur în materie de pamflet. Decupez din cronică aceste pasaje de proză genială inspirată de neghiobiile expuse pe scena Teatrului cel mare sub directoratul de scenă al lui M. Pascali:

„Schilozii, beţivii, pungaşii, desfrînaţii, spînzuraţii, nemernicii, prostituatele, tuberculoşii şi toate spurcăciunile şi lăturile parisiane, înscenate de industria teatrală franceză, apoi traduse ori localizate în româneşte de oameni ce nu se pricep nici la românească, nici la franţuzească, ce nu ştiu nici ce e românul, nici ce e franţuzul, ni se dă ca producţii literare şi artistice pe scena întîiului teatru din ţară, menit, cum se zice, a fi «înaltă şcoală naţională de estetică şi morală» pentru publicul român.
Afară de asta, răul tot n-ar fi aşa de grozav dacă chiar aceste ticăloşenii exotice s-ar juca cumsecade. Dar…

Un Don Juan despre care basmul povesteşte că era un ştrengar atît de nostim şi de gingaş încît se prăpădeau fetele şi nevestele dupe el, iese pe scena noastră ca un destrăbălat pletos, se boceşte, zbiară ca un capiu la urechea drăguţei sale, pretinzînd că-i vorbeşte de dragoste, o smunceşte şi o zgîlţîie, pretinzînd că o mîngîie şi o dezmiardă, şi, după atîta zel dramatic, sfîrşeşte prin a se duce în iad aşa de răguşit, că nu-şi mai poate da seama prin grai de ştrengăriile lui de pe pămînt. Un rege, pe care istoria îl dă ca ghebos, urît, bătrîn, şiret, buhav, roşu şi creţ la păr, spîn la mustăţi şi barbă, iese pe scenă ca un băieţandru înalt, frumuşel, spiţelat, cam prostănac şi peltic, cu barba mică neagră şi cu chica soioasă atîrnîndu-i pe ceafă; şi altele, şi altele: exemplele se pot înmulţi la nesfârşit. (…)

Părinţii sînt mai tineri ca copiii şi copiii mai bătrâni ca părinţii; stăpânii sunt îmbrăcaţi prost şi slugile poartă haine strălucite; oamenii din veacul de mijloc se poartă şi se îmbracă ca cei din ziua de azi, iar anticii poartă mănuşi, umbrelă şi galoşi.

Apoi scena înfăţişează un palat bizantin din veacul XV, iar acţiunea piesei se petrece, dupe închipuirea autorului, într-un sat din Elveţia în zilele noastre; o dramă orientală se joacă într-un vestibul de catedrală gotică – şi altele şi altele: exemplele se pot înmulţi la nesfârşit. (… )

Coristele, ca ţărance de la munte, după calapodul dramatic al direcţiei de scenă, au ieşit, şi joia trecută ca întotdauna, împanglicate, înmalacovate[vii] , înfoiate cu fuste scrobite ca hîrtia şi încălţate cu poloneze, spre a face publicului iluzia desăvârşită a unui bal la «Pomul Verde» sau «Tomis». Ar fi bine ca Direcţia generală a teatrelor să nu mai îngăduie barem coristelor de a-şi bate joc de un public ce se zice a fi cel mai inteligent din ţară.”

3. Campania de vaccinare e pe ducă. Lucru normal. De ce să te ostenești să mergi să te vaccinezi cînd de la Președinte pînă la popa din altar toți îți spun că Pandemia s-a terminat? Coordonatorul Campaniei de vaccinare, Valeriu Gheorghiță, a făcut un apel la vedete ale momentului să-i convingă pe români să se vaccineze. Printre aceste vedete distinsul a menționat-o și pe distinsa Andreea Esca, prezentatoarea știrilor la ProTv de pe vremea primului război daco-roman, celebră și pentru că ne-a dezvăluit în exclusivitate că și a dat seama că are Covid în timp ce-i pregătea soțului în bucătărie o mîncare cu usturoi. N-am nimic cu Andreea Esca fie și pentru că eu nu sînt cititor de prompter, ca să mă simt concurat de domnia sa. Am însă o întrebare pentru Valeriu Gheorghiță. Un om ia un algocalmin cînd îl doare capul. N-am auzit pînă acum om care să ia un algocalmin, doar pentru că așa i-a zis Andreea Esca”, a scris Ion Cristoiu pe blogul său.

 

SHARE

COMENTEAZĂ

articole similare