Jurnalistul și publicistul Ion Cristoiu afirmă că ''De fiecare dată când autoritățile, în frunte cu Ministerului Mediului, vor fi întrebate despre Caz, vor răspunde că e o anchetă în curs''.
''Sub titlul „Cum s-a înmormîntat mediatic și politic Scandalul Ursul Arthur la un telefon primit de liderii politici și moguli”, scriam în ediția din 11 mai 2021 a rubricii Gîndurile lui Cristoiu că din toate punctele de vedere, Cazul Ursului Arhtur, care avea motive puternice de a provoca un cutremur în viața noastră social-politică, a fost înmormîntat.
Atît de presă, cît și de clasa politică.
Marți, 11 mai 2021, ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, UDMR-istul Tánczos Barna, a ținut o conferință de presă în care a prezentat Raportul întocmit de organele Ministrului în chestiunea Ursului Arthur.
Tot marți, 11 mai 2021, răspunzînd unei solicitări din presă DNA a anunțat că s-a format un dosar pe baza unei sesizări din oficiu plecînd de la suspiciunea că s-a înregistrat un abuz în serviciu în legătură cu modalitatea în care au fost emise toate documentele aferente procedurii de derogare.
De precizat că DNA s-a sesizat din proprie inițiativă și nu ca urmare a unei solicitări făcute de Minister după încheierea Raportului.
Cele două fapte, petrecute marți, 11 mai 2021, infirmă teza potrivit căreia Cazul a fost deja înmormîntat?
Răspunsul ar fi, aparent, da.
Eu scrisesem înainte de petrecerea celor două fapte că asupra subiectului s-a lăsat o tăcere ciudată, dacă ne gîndim că în alte locuri din lume Scandalul ar fi ținut zile-ntregi pagina întîi a presei și ar fi dus la Căderi de capete la nivelul Puterii și la o moțiune simplă în Parlament împotriva Ministrului Mediului.
Doar aparent cele două fapte întrețin viu Scandalul.
În realitate, ele îl înmormîntează.
Sau, mai precis, înmormîntării de pînă acum i se adaugă Aleluia!
E drept, conferința de presă a fost mediatizată pe larg. Numai că această mediatizare n-a făcut altceva decît să propage în spațiul public și prin asta să îngroape Scandalul punctele de vedere manipulatoare, ba chiar mincinoase ale ministrului.
Am parcurs articolele care ar putea fi așezate sub sintagma Reflectarea Conferinței în presă.
Toate site-urile și televiziunile (cu excepția, Aleph News care, prin emisiunea Tucă Show a avut o poziție critică) n-au făcut altceva decît să redea explicațiile ministrului ca pe niște adevăruri absolute. Nimeni n-a pus o clipă la îndoială propozițiile formulate de ministru. Nici un site n-a publicat și un comentariu asupra zicerilor lui Tánczos Barna, confruntîndu-le cu adevărul.
Așa cum am mai scris și am mai zis, Cazul Ursului Arthur nu e singular în ultimii ani. Se știe că vînătorii pătimași, mai ales cei cu bani sau cu putere, precum Prințul, sînt înnebuniți după trofee de urs. Cel care se dă mare vînător se fălește cu trofee de urs și nu de iepuri. În 2016, UE ne-a impus protejarea ursului brun. Ca și în cazul Prohibiției, asta a dus la o creștere înfricoșătoare a corupției în domeniul vînătorii de urși. Vînătorii pătimași, ca să obțină un trofeu de urs, trebuie să plătească înzecit, pentru a mulțumi toată rețeaua sau, ca în cazul Prințului, să beneficieze de protecția autorităților. Creșterea corupției își are temeiul în faptul că un urs nu mai poate fi împușcat decît pe baza unei derogări de la Lege. Derogare dată exclusiv de minister. Pentru emiterea ordinului de derogare, ministerul Mediului cere de la ASVPS care înaintează cererea un ditamai dosarul. Dosarul are menirea de a dovedi – inclusiv prin înregistrări video, că ursul X, avînd semnalmentele Y și Z, a devenit agresiv cu locuitorii, că s-a nărăvit la vitele acestuia și că iese din pădure și atacă oamenii.
Un asemenea urs e considerat bolnav în raport cu ceilalți. Și bolnav fiind, pentru a scăpa comunitatea de o primejdie, el trebuie împușcat.
Așadar, vînarea sau extragerea ursului bolnav e o operațiune strict sanitară. Indiferent de mărimea ursului, contează pentru AVSPS care a obținut autorizația că trebuie împușcat. La fel de bine l-ar putea otrăvi. Sau omorî cu o bîtă în cap. Așadar, în nici un caz extragerea unui urs agresiv, de nevindecat, pentru care se obține derogare de la Minister, nu e pretext de vînătoare pentru trofeu. După extragere, Asociația întocmește un nou dosar, care se trimite la minister, menit a dovedi c-a fost împușcat exact ursul X, pentru care s-a obținut derogare.
Ce s-a întâmplat în realitate din 2016 pînă acum?
Sub pretextul unui spor de agresivitate a urșilor protejați de Lege, diferite AVPS au pus la dispoziția vînătorilor cu bani sau cu influență urși de trofeu prin obținerea unor derogări de la Lege. Altfel spus, cu complicitatea Ministerului Mediului, se obținea un ordin de derogare în care ursul bolnav era prezentat vag, astfel încît, după obținerea autorizației, să fie împușcat un urs de trofeu, demult ochit și oferit doritorului.
Așa s-a întîmplat cu ursul Arthur.
AVPS Ojdula a cerut de la minister o derogare pentru un urs greu de verificat. Ulterior, ministerul Mediului, parte a rețelei, a trecut cu vederea slăbiciunile dosarului și, ca urmare, sub pretextul eliminării ursului agresiv, a fost împușcat de Prinț, venit din Austria un urs de trofeu.
Ce ar fi trebuit să stabilească ancheta Ministerului?
Dacă pe întreg lanțul, de la Asociație pînă la Minister s-au respectat exigențele cerute de stabilirea precisă a ursului, astfel încît în locul ursului X să nu fie împușcat un altul, Y, de trofeu.
Conferința de presă a ministrului n-a oferit opiniei publice nici o dată despre această chestiune:
Dacă s-au luat toate măsurile ca în locul ursului X să fie împușcat ursul Y.
Pentru a evita răspunsurile concrete, ministrul a purces la manipulări grosolane.
A insistat pe nevoia de a proteja populația.
A bătut cîmpii în chestiunea dacă e sau nu cel mai mare urs.
S-a fălit cu trofeul rămas în țară.
Nu și-a dat seama că astfel recunoaște împușcarea altui urs decît cel desemnat prin ordin.
Cînd a fost vorba de date concrete, a invocat ancheta DNA.
Declanșarea unei anchete penale e cel mai bun mijloc la noi de a păstra secretul asupra unei afaceri dubioase.
Dacă nu apărea ancheta DNA, ministrul ar fi fost obligat să dea amănunte.
Ca de exemplu, cel referitor la dovezile care arată c-a fost împușcat exact ursul X și nu ursul Y.
Ca să nu mai spun, c-ar fi trebuit să ne explice de ce nu-și ține promisiunea publică de vineri de a posta pe Internet tot Dosarul Derogării, aflat la minister.
De aia considerăm noi ca făcînd parte din Operațiunea Înmormîntarea Cazului vestea intrării pe fir a DNA.
De fiecare dată cînd autoritățile, în frunte cu Ministerului Mediului, vor fi întrebate despre Caz, vor răspunde că e o anchetă în curs.
Care anchetă va rămîne prin birouri pînă cînd Scandalul va fi uitat și atunci DNA va anunța clasarea Dosarului.
Cu aceasta ministrul și-a făcut numărul.
Presa s-a străduit să arate românilor că Scandalul s-a încheiat.
Ministrul a dovedit că totul a fost în regulă.
Și astfel Cazul Arthur a fost înmormîntat definitiv.
Cu Aleluia!'', a scris Ion Cristoiu pe blogul său
