sursa foto:  thetimes.co.uk

Ion Cristoiu: ‘Dacă rușii ar fi cucerit Ucraina în câteva zile și ar fi amenințat un stat occidental, poate că omul din Vest ar fi putut accepta sacrificiile cerute celor din spatele frontului’

Jurnalistul și publicistul Ion Cristoiu afirmă că ”Rusia și-a limitat Războiul la cucerirea teritoriului ucrainean din Sud. E o gravă încălcare a Dreptului internațional. E o nenorocire pentru ucraineni. E însă cineva dispus în Occident să facă coadă la benzină numai și numai pentru a salva dreptul internațional? E cineva dispus să renunțe la rutina confortului doar pentru că Dreptatea trebuie făcută pînă la capăt?”.

 

Poate mai mult ca niciodată, călătorind vara asta în Occident, mai precis în Italia de Nord, am luat seamă la ceea ce am numit rutina confortului în Vest.

După aproape jumătate de secol de prosperitate, Occidentul a ajuns să asigure cetățenilor săi tot ceea ce se cheamă confortul unei societăți prospere. Atenție, nu e vorba de confortul asigurat pînă nu demult (și în prezent în alte locuri ale lumii), de bogăția repartizată unor puțini, în timp ce majoritatea încearcă un trai chinuitor, ci de confortul de care beneficiază mai toată lumea. Se poate spune că în Occident toți sînt mic-burghezi, de la casierița de la mall pînă la proprietara de butic.

Rutina confortului înseamnă că societatea asigură servicii bune, precise și binevoitoare, o uimitoare diversitate de produse, o ofertă uriașă depășind cererea specifică nevoilor fundamentale (se asigură la preț mic nu numai pîinea, dar și cozonacul, nu numai un acoperiș deasupra capului, dar și internet în toată casa și plasmă în sufragerie și chiar și în dormitor), dar mai ales posibilitatea oferită aproape tuturor cetățenilor de a beneficia de belșugul societății de consum. Magazinele alimentare, sectoarele dedicate alimentelor în supermarketuri șochează prin surplusul de ofertă în materie de cantitate și diversitate față de ceea ce are nevoie un om pentru a trăi normal.

E vară și prin urmare e cald.

Simți nevoia să bei ceva. Pe vremuri aveai la dispoziție doar apa de izvor sau de fîntînă. Acum, fără vreun efort financiar, poți cumpăra apă minerală și nu o marcă, două, ci mai multe, sucuri, coca cola, pepsi cola. Setea se astîmpără de milenii cu apă, apă pur și simplu, deseori băută din pumni. Acum setea se astîmpără cu zeci de feluri de sucuri, de răcoritoare, băute din recipiente cît mai mai la îndemînă ca nu cumva să faci un minim efort. Ca să trăiască , un om are nevoie de o pîine și de ceva carne sau lapte. Societatea occidentală oferă acestui om de milenii supus nevoii fundamentale de a mînca pentru a trăi zeci de feluri de pîine, de carne, de dulciuri, de fructe, lapte de feluri diferite, în recipiente diferite.

Principala cauză a acestei realități stă în consumerism. Nu se produce pentru a răspunde unor nevoi fundamentale ale omului. Se produce în sine, și evident, se creează omului occidental nevoia de a cumpăra cu orice preț. Magazinele de telefoane mobile stupefiază prin diversitatea și noutatea produselor. Marile companii – Apple, Samsung, Huawei, Xiaomi, Nokia scot la cîteva luni un nou telefon mobil. Se presupune că un occidental are deja un telefon mobil.

Cu toate acestea noi și noi telefoane mobile se produc în proporție de masă. De ce? Pentru că – așa cum spunea Herbert Marcuse în al său Om unidimensional – publicitatea creează nevoi false și cetățeanul occidental aruncă telefonul pe care-l are, deși merge perfect, și cumpără un telefon nou, de care n-avea nevoie, vîrît pe gît de publicitate. Uriașa bogăție acumulată în Occident face ca viața să se desfășoare ca pe bandă rulantă. Benzinării sînt cu duiumul și combustibilul e ieftin și se găsește din belșug. Trenurile vin la timp și nu pentru că sînt supuse ordinii occidentale, ci pentru că sînt multe și ieftine. Mașinile aleargă pe șosele și autostrăzi care dau una într-alta, drumurile sînt asfaltate, aerul condiționat asigură răcoarea dată pe vremuri doar de copaci, poți cumpăra orice fără coadă.

Fiecare zi aduce un nou pas în adîncirea rutinei confortului.

Nu mai trebuie să te miști din fotoliu pentru a schimba canalul la tv. Ai la îndemînă telecomanda. Nu mai trebuie să umbli după o cabină telefonică, să bagi fisa și să-ți amintești numărul celui cu care vrei să vorbești la telefon. Ai la îndemînă telefonul mobil. De fiecare dată cînd am călătorit în Occident am rămas uluit de năravul oamenilor de a sta cu ochii în telefonul mobil. Ajunși pe Terasa Domului din Milano, după ce au urcat 250 de trepte și au plătit 10 euro, turiștii se năpustesc asupra telefoanelor mobile ca să vadă ce mesaje au primit în timp ce urcau scările. Priveliștea orașului văzut de sus, arhipelagul de statui, Madonina, broderia de metal? Cine are timp de ele? Pe primul loc e cititul mesajelor din telefonul mobil.

La fel și cînd ajung față-n față cu munții.

Nu sînt copleșiți de măreția și eternitatea lor, nu simt un fior la gîndul că sînt făcuți de mîna lui Dumnezeu. Pentru asta cetățenii din Vest ar trebui să contemple munții. Cum să facă asta, dacă sînt ocupați mai întîi cu mesajele de pe telefonul mobil și, mai apoi, cu fotografierea Munților? Tot cu telefonul mobil.

O asemenea realitate ridică o întrebare dramatică pentru prezentul dominat de Războiul din Ucraina, de confruntarea dintre occident și China:
Cît de dispus e cetățeanul occidental să renunțe fie și la o unghie din rutina confortului zilnic de dragul unei bucăți de pămînt pe care Ucraina vrea s-o recupereze în chip patriotic? Cînd s-a vorbit despre dispoziția occidentalului de a renunța la rutina consumerismului s-a invocat prestația britanicilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ei au răspuns pozitiv cererii lui Churchill de a face sacrificii pentru a-i învinge pe nemți.

E aceeași situație acum?

Firește că nu.

Cînd Churchill cerea asta englezilor, Marea Britanie era bombardată de nemți. Se vorbea chiar de o debarcare în Anglia. Franța, Belgia, Olanda, erau sub ocupație nemțească. Sacrificiile erau cerute în numele salvării de la ocupația nemțească. Prin aceasta Occidentul a învins în al doilea Război mondial. Da, dar Occidentul a luptat pe front și a suferit acasă nu pentru a salva omenirea de la dictatura fascistă și cu atît mai puțin pentru a ajuta Rusia să-și elibereze teritoriul, ci pentru că el însuși era amenințat de Hitler.

Situația de azi nu e aceeași cu cea din debutul celui de-al doilea Război mondial. Dacă rușii ar fi cucerit Ucraina în cîteva zile și ar fi amenințat un stat occidental, poate că omul din Vest, speriat că-i vine rîndul, ar fi putut accepta sacrificiile cerute celor din spatele frontului. Rusia și-a limitat Războiul la cucerirea teritoriului ucrainean din Sud. E o gravă încălcare a Dreptului internațional. E o nenorocire pentru ucraineni. E însă cineva dispus în Occident să facă coadă la benzină numai și numai pentru a salva dreptul internațional? E cineva dispus să renunțe la rutina confortului doar pentru că Dreptatea trebuie făcută pînă la capăt?

Eu nu dau un răspuns.
Nici nu-l caut.
Mă mulțumesc să observ că în alegerea între Pace contra teritorii și Dreptate pînă la capăt liderii occidentali trebuie să se întrebe și să afle exact dacă occidentalii sînt dispuși să renunțe la rutina confortului de dragul unității și integrității unei țări în care ei nu trăiesc: Ucraina.”, conform cristoiublog.ro.

URMARESTE-NE

SHARE

COMENTEAZĂ

articole similare