În contextul escaladării conflictului dintre Israel și Iran, oficiali iranieni de rang înalt – inclusiv comandantul Esmail Kowsari din Garda Revoluționară – au avertizat că Teheranul ar putea bloca Strâmtoarea Ormuz dacă atacurile israeliene vor continua.
Totodată, Iranul ia în calcul denunțarea Tratatului de Neproliferare Nucleară, ceea ce ar anula ultimele limite oficiale asupra programului său nuclear.
Strâmtoarea Ormuz este o arteră strategică pentru piața globală de energie: aproximativ 30% din exporturile mondiale de petrol și 20% din cele de gaze naturale lichefiate (LNG) tranzitează zilnic acest canal maritim îngust.
Piețele reacționează: prețul petrolului în creștere accelerată
Pe fondul tensiunilor, prețul țițeiului a crescut deja cu peste 10%. Analiștii financiari estimează că, dacă Iranul va bloca efectiv strâmtoarea, prețul barilului de petrol ar putea ajunge la 150 de dolari – un nivel nemaiîntâlnit nici în perioada de vârf a invaziei ruse în Ucraina.
În paralel, Rusia – aliatul strategic al Teheranului – ar putea profita financiar de pe urma acestei crize, redirecționând resursele obținute către continuarea războiului din Ucraina.
NATO reacționează timid. Summitul Alianței ignoră pericolul iranian
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a lansat un apel formal la detensionare, dar fără alte măsuri concrete. Agenda summitului NATO de săptămâna viitoare este axată în continuare pe Rusia și bugetele de apărare, în timp ce Iranul aproape că lipsește din discuții.
Experții consideră că NATO repetă greșelile făcute în fața șantajului energetic rusesc din 2022, când atacurile cibernetice și sabotajele au afectat rețelele de energie ale Europei. Impactul economic atunci s-a ridicat la sute de miliarde de euro, cu scăderi semnificative ale producției industriale.
Strategia energetică a NATO, criticată: lipsă de reacție și infrastructură vulnerabilă
În prezent, politica energetică a Alianței este considerată reactivă, bazată pe simulări, nu pe măsuri concrete de apărare. Deși domeniile cibernetic și spațial au fost recunoscute oficial ca fiind de „linia întâi”, energia rămâne ignorată.
O soluție avansată de specialiști este introducerea unui „Articol 5 energetic” – o clauză care să asigure un răspuns colectiv NATO în cazul în care infrastructura energetică a unui stat membru este atacată sau sabotată.
Alternativa: parteneriate strategice și investiții în infrastructura energetică
Pe termen lung, independența energetică a Occidentului trebuie să se bazeze pe tranziția rapidă către surse regenerabile. Însă, pe termen scurt, soluția constă în diversificarea surselor de aprovizionare și întărirea infrastructurii existente.
Porturile LNG din Polonia (Świnoujście) și Lituania (Klaipėda) sunt exemple clare de obiective strategice ce necesită protecție cibernetică și militară, în contextul unui posibil conflict hibrid.
Statele din Golful Persic, jucători-cheie în securitatea energetică a Occidentului
Țări precum Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită și Qatar investesc masiv în energie verde și infrastructură în Europa și Statele Unite.
– Grupul Masdar a atras un miliard de dolari pentru proiecte regenerabile în Germania și Marea Baltică.
– Qatar a semnat un contract LNG pe 20 de ani cu Germania.
– ADNOC, compania națională a Emiratelor, a încheiat un acord de 16 miliarde de dolari pentru achiziția companiei germane Covestro și plănuiește investiții de 440 de miliarde în SUA în următorul deceniu.
Aceste inițiative pot deveni un pilon al securității energetice occidentale și pot reduce dependența de regimuri ostile.
