Într-un interviu acordat unei publicații din România, istoricul francez Thierry Wolton a întocmit radiografia țării noastre. El este unul dintre cei mai cunoscuți istorici occidentali ai totalitarismelor secolului XX, fiind autorul unei trilogii despre comunism.
Ultima apariție a lui Wolton în România s-a consemnat la finalul anului 2024. La acea vreme, francezul a participat la un miting pro-democrație.
Ultimul contact al lui Thierry Wolton cu România: „Tocmai terminasem cina, când Ana Blandiana...”
Aflat în dialog cu jurnaliștii de la HotNews, Thierry Wolton a venit cu detalii pe marginea acestui subiect: „Tocmai terminasem cina, când Ana Blandiana, care-mi este o foarte bună prietenă, mi-a spus că vrea să vadă o manifestație organizată în centrul orașului”.
Când cei doi au ajuns acolo, „oamenii au văzut-o pe Ana Blandiana și au invitat-o să vorbească pe scenă”, a mai transmis istoricul.
„Numai că au fost câțiva care m-au recunoscut și pe mine și care mi-au cerut și mie cu insistență să iau cuvântul. Am vorbit exact un minut. Le-am spus că sunt alături de ei și am cântat «Ne me quitte pas» (n.r. Nu mă părăsi)”, a dezvăluit francezul
Preocuparea oamenilor, de maximă importanță: „Va aduce un soi de curățenie”
La un an distanță, România se află tot în Uniunea Europeană, însă foarte mulți oameni consideră că direcția țării noastre nu este cea potrivită. „Cum vă explicați?”, a fost întrebat Wolton.
„În primul rând, asta arată că România e o țară democratică, în care nimeni nu riscă să ajungă la închisoare dacă-și exprimă nemulțumirea sau organizează un protest. E un element de sănătate și trebuie să-l vedem ca atare”, a răspuns el
De asemenea, Thierry Wolton și-a amintit de sentimentul de „puternică îngrijorare” observat acum un an. „Dar acum mi se pare că nu mai vorbește nimeni despre ieșirea României din UE - deci, protestele servesc la ceva”, a adăugat acesta.
„Nu știu ce se va întâmpla cu sistemul judiciar, dar cred că preocuparea oamenilor va aduce și aici un soi de curățenie. Poate nu completă, dar sunt sigur că vom putea vedea un progres”, e părerea lui Wolton
„Să nu uităm că România actuală s-a construit după 50 de ani de dictatură feroce”
În viziunea sa, democrația se construiește lent, „ea nu cade din cer, nu apare bătând din palme”. Așadar, este normal „să existe și vicii” într-un proces de construcție democratică, a adăugat istoricul din Hexagon.
„Să nu uităm că România actuală s-a construit după 50 de ani de dictatură feroce. Până la urmă, depinde dacă vezi paharul pe jumătate plin sau gol.
Ai putea să te bucuri că, după o dictatură așa închisă și sinistră, poți ieși în stradă pentru a protesta. Iar dacă vezi paharul pe jumătate gol, poți să spui că mai mult e de lucru, dar nu poți nega că democrația se consolidează”, a mai comunicat Wolton
Istoricul e categoric: „Nu sunt de acord cu această viziune” / „Democrația a fost viciată de la început”
În continuare, francezului i-a fost transmis faptul că oamenii încă reclamă că nu s-au schimbat prea multe lucruri în România, la mai bine de trei decenii de la căderea comunismului. „În 1989, erau exasperați de lispurile din comunism. Astăzi, de ineficiența statului. Exasperarea însă rămâne...”, au comunicat oamenii de presă.
„Nu sunt de acord cu această viziune. E o diferență foarte importantă între comunismul lui Ceaușescu și lumea de azi. Dacă nu vedem această diferență, nu mai avem nicio speranță! Oricât de incompetent și corupt ar fi statul, n-are nimic de-a face cu statul comunist. Există o evoluție clară, chiar dacă e insuficientă. Sunt primul gata să deplângă progresul lent. Dar nu e aceeași situație. Sunt două epoci diferite!”, a spus în mod ferm istoricul
Wolton a admis totuși că oamenii sunt în continuare nemulțumiți. „Ei pot vedea că România evoluează mai greu, de pildă, decât alte state fost comuniste. Dar știți de ce sentimentul este diferit față de Polonia sau Cehia? Pentru că aici totul a fost confiscat de regimul Iliescu, cu aparatul Partidului Comunist și al Securității. Deci, democrația a fost viciată de la început. Au trecut doar 36 de ani de atunci. La scara istoriei, e o clipită. Prea puțin”, este opinia lui.
