Cei care au acum peste 40 de ani sunt nostalgici după vremurile în care se strângeau cu copii în fața porții, în scara de bloc sau la cineva acasă unde erau părinții mai permisivi. Cine are și mai mulți ani ține minte serile de rummy de lângă sobă, mesele cu prietenii animate de un televizor alb-negru, radio, dar mai ales de jocurile de societate.
Prețurile la care au ajuns jocurile de societate din comunism
Se poate vedea clar în magazine că jocurile de societate din comunism s-au scumpit. De exemplu, un joc de șah costă 84, 99 lei, un joc de rummy 109, 99 lei, un joc de Monopoly este 199,99 lei, iar un joc de Scrabble este 119, 99 lei.
Un joc de table este cel mai ieftin, prețul pornește de la 19 lei. Cele pentru copii costă: „Nu te supăra, frate!”-32, 99 lei, iar „Păcălici”-9,99 lei.
Distracțiile din perioada lui Nicolae Ceaușescu
Pentru că nu aveau acces la tehnologie şi nici la prea multe programe la TV, copii din comunism petreceau mult mai mult timp împreună. De aceea, adulţii de azi susţin că au avut o copilărie mult mai fericită. Era, însă, o fericire falsă, ”sărăcită” de marile probleme cu care se confrunta populaţia: lipsa produselor alimentare, lipsa energiei electrice, frigul, lipsa benzinei etc.
Tot ce se cumpăra era doar pe cartelă, iar copiii stăteau de multe ori în locul părinţilor la cozile de la magazine. Copiii jucau pe atunci jocuri cum ar fi ”Raţele şi vânătorii”, Elastic, ”Ţară, țară vrem ostaşi!”, Castelul, Ţările sau Şotron.
Revistele cele mai căutate în comunism
Revistele destinate copiilor din comunism erau Cutezătorii, cunoscuta revistă comunistă, dar circulau pe piaţă şi titluri străine cum ar fi Piff şi Rahan, care au devenit marfă de contrabandă. ”Pif Gadget”, cum se numea de fapt, a apărut începând din anul 1969. Iniţial, în ţară intrau puţin peste 9.000 de exemplare din Pif pe baza unei înţelegeri cu comuniştii francezi. Acestea erau distribuite/vândute cel mai adesea pe culoarele de partid, pe bază de relaţii şi abonamente, în mod similar cu Pepsi sau ciocolata chinezească.
Celalată revistă, Rahan, prezenta întâmplări ale unui om preistoric blond, care era mult mai inteligent decât cei cu care intra în contact. Era capabil să folosească legile fizicii şi descoperiri proprii bazate pe experienţă, opuse practicilor vrăjitorilor. Tudor Roşu este istoric la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, dar şi un pasionat al benzilor desenate occidentale, care circulau prin România comunistă. Are o colecţie de peste 70 de reviste franţuzeşti şi germane, o comoară pentru orice copil al anilor 80.
