Guvernul analizează prelungirea mecanismului de reglementare a prețului la gaze naturale pentru consumatorii casnici, o măsură care vizează menținerea facturilor la un nivel controlat într-un context economic marcat de volatilitate pe piețele energetice.
Măsura presupune menținerea unui sistem în care prețul gazelor naturale nu este stabilit exclusiv prin mecanismele cererii și ofertei, ci este determinat administrativ. În acest model, statul stabilește un preț la care producătorii sunt obligați să vândă gazele către furnizori, iar aceștia facturează ulterior consumatorii finali conform unei formule reglementate.
Plafonarea administrativă menține stabilitatea facturilor pe termen scurt
Pentru consumatorii casnici, efectul imediat al acestei intervenții este limitarea riscului de creștere bruscă a facturilor la gaze naturale. În lipsa unei astfel de măsuri, prețurile ar putea fi influențate direct de fluctuațiile de pe piețele internaționale, ceea ce ar putea genera variații semnificative ale costurilor suportate de populație.
În actualul cadru reglementat, prețurile finale sunt stabilite în funcție de parametri fixați administrativ, ceea ce permite o predictibilitate mai mare a cheltuielilor pentru gospodării.
Intervenția statului în stabilirea prețurilor poate genera dezechilibre în piață
Menținerea unui preț reglementat sub nivelul pieței poate avea implicații economice asupra actorilor din sectorul energetic. Producătorii pot înregistra marje de profit reduse, ceea ce poate influența deciziile privind investițiile în capacități noi de producție sau în modernizarea infrastructurii existente.
Furnizorii operează, la rândul lor, într-un cadru limitat din punct de vedere al rentabilității, ceea ce poate afecta flexibilitatea operațională și dinamica tranzacțiilor pe piața liberă.
În aceste condiții, volumul tranzacțiilor realizate în afara mecanismelor reglementate poate scădea, ceea ce poate reduce nivelul de transparență al pieței și poate limita formarea prețurilor în funcție de condițiile reale de ofertă și cerere.
Costurile pot fi redistribuite către economie și mediul de afaceri
Chiar dacă plafonarea prețului la gaze naturale reduce presiunea asupra bugetelor gospodăriilor, impactul economic poate fi resimțit indirect în alte segmente ale economiei.
Companiile care utilizează gaze naturale în procesele de producție pot suporta costuri mai ridicate în anumite condiții de piață, în funcție de accesul la resurse energetice în afara schemelor reglementate. Aceste costuri pot fi ulterior transferate în prețurile bunurilor și serviciilor.
De asemenea, în cazul în care diferențele dintre prețul reglementat și cel de piață sunt acoperite prin mecanisme de compensare, presiunea financiară poate fi transferată către bugetul public.
Sectorul industrial este expus riscurilor generate de modificarea prețului energiei
Industria este, în general, mai sensibilă la variațiile costurilor energetice decât consumatorii casnici. În cazul unei scăderi a competitivității generate de creșterea indirectă a costurilor, firmele pot ajusta nivelul producției sau pot amâna investițiile planificate.
O astfel de evoluție poate influența ritmul de creștere economică, în contextul în care investițiile în sectorul industrial reprezintă un factor important pentru dezvoltarea economică.
Pe termen mediu și lung, o reducere a investițiilor poate avea efecte asupra pieței muncii și asupra capacității companiilor de a susține majorări salariale.
În acest context, prelungirea reglementării prețului la gaze naturale poate reprezenta o măsură de protecție temporară pentru consumatorii casnici, însă impactul asupra mecanismelor de piață și asupra mediului economic necesită o evaluare atentă în funcție de evoluțiile din sectorul energetic.
