Laura Vicol, fostă șefă a Comisiei Juridice, a demisionat după izbucnirea scandalului Nordis. Parcursul ei public e marcat de conexiuni sensibile: foști parteneri condamnați, relații cu personaje politice controversate, prietenii din familia Băsescu și anturaje expuse de investigații de presă.
Laura-Cătălina Vicol-Ciorbă (PSD) nu mai conduce Comisia juridică, de disciplină și imunități a Camerei Deputaților. Funcția — una dintre cele mai grele din arhitectura parlamentară, prin care trec majoritatea proiectelor cu impact în justiție — a fost părăsită odată cu izbucnirea scandalului Nordis. În demisia transmisă președintelui Camerei, Vicol a reclamat „jocuri nedrepte” îndreptate împotriva sa, în contextul în care numele său a intrat în investigațiile legate de dezvoltatorul imobiliar. Decizia a consfințit o cădere abruptă din vârful comisiei-cheie în care se „filtrează” până la 60% din proiectele de lege înainte de plen.
La scurt timp după demisie, cazul a căpătat dimensiune judiciară: în 5 februarie 2025, Curtea de Apel București a dispus arestarea preventivă pentru 30 de zile a Laurei Vicol și a soțului ei, omul de afaceri Vladimir Ciorbă, la propunerea DIICOT, măsură care a ancorat politic și mediatic scandalul Nordis în sfera penală. Imaginile cu cei doi părăsind sediul instanței au circulat intens, iar speța a devenit subiectul central al discuțiilor despre integritatea elitelor politice și conexiunile dintre zona legislativă și businessul imobiliar.
Ce susțin procurorii în dosarul Nordis și de ce „efectul de undă” i-a lovit cariera politică
Potrivit surselor judiciare și relatărilor din presă, dosarul Nordis cuprinde suspiciuni de constituire de grup infracțional organizat, delapidare, spălare de bani, evaziune fiscală și fraudă cu consecințe deosebit de grave, cu prejudicii estimate de anchetatori la sume de ordinul sutelor de milioane de euro.
În schema DIICOT apar achiziții extravagante, transferuri și cheltuieli considerate nejustificate din banii companiei, de la evenimente private la zboruri charter.
Pentru Vicol, suprapunerea între rolul politic și cercul de afaceri în care activează soțul ei a adus un risc reputațional major: chiar înainte de a tranșa instanțele acuzațiile, efectul politic s-a manifestat prin pierderea unei poziții strategice, în plină perioadă de reforme sensibile în justiție.
În logica controlului parlamentar asupra legislației penale, orice vulnerabilitate de integritate devine multiplicată. Din acest motiv, demisia ei a fost citită nu doar ca un gest defensiv, ci ca o încercare de a decupla — măcar formal — instituția de turbulențele unui dosar penal cu mize financiare și simbolice uriașe.
Până la o decizie definitivă, funcționează prezumția de nevinovăție; însă proximitatea dintre actorii politici și presupusele fapte comerciale contestate rămâne una dintre întrebările sensibile ale scenei publice.
Rețelele personale și politice. De la anturaje mondene la prietenii cu nume grele din politica recentă
Traiectoria publică a Laurei Vicol a fost însoțită de relații personale și prietenii intens mediatizate. În plan politic-monden, imaginile cu Elena Băsescu — fiica fostului președinte Traian Băsescu — au conturat apropierea dintre cele două, surprinse împreună în ipostaze de viață socială cu mult înainte ca Vicol să capete notorietatea actuală. Presa a notat paradoxul: prietenie aflată dincolo de liniile de partid, dar relevantă pentru percepția publică asupra rețelelor de influență ce traversează tabere altminteri rivale.
Tot în această zonă de legături cu rezonanță politică se înscrie și relația de amiciție cu Elena Udrea, fost ministru și figură-cheie a epocii Băsescu, condamnată definitiv într-un dosar de corupție. Chiar dacă Vicol a subliniat de mai multe ori caracterul personal al acestor relații, nu politic sau profesional, combinația dintre prietenii expuse public, statutul de avocat penalist și, ulterior, poziția de șefă a Comisiei Juridice, a alimentat constant interpretări despre confluența dintre cercuri politice, juridice și mondene. Pentru această categorie de legături, fotografiile și materialele de context publicate de presa generalistă au fost reperul principal.
O altă apropiere discutată în presă privește conexiunea cu Simona Mihaela Oprea, avocată implicată în dosarul fostului șef ADP Sector 4, Marian Goleac, și parteneră a unui procuror DIICOT. Investigații ale RISE Project, preluate de presa centrală, au documentat apariția Simonei Oprea în fotografii la nunta Laurei Vicol — un detaliu de „viață privată” care, corelat cu spețele penale în care au apărut numele respective, a alimentat percepția unui cerc strâns de relații între așa-ziși „actori ai sistemului”. Aceste asocieri nu fac, de la sine, dovada vreunei fapte, dar ele contează în registrul reputațional atunci când un politician conduce o comisie ce definește arhitectura legală a justiției.
Axul familial și foști parteneri cu probleme penale: de la condamnarea primului soț la dosarele actualului
Pe plan familial, două episoade sunt esențiale pentru înțelegerea felului în care anturajul a proiectat umbre asupra carierei politice. Mihai Tiberiu Vicol, primul soț, a fost condamnat definitiv, în 7 decembrie 2011, la 4 ani și 9 luni de închisoare pentru fraudă cu fonduri europene, într-un dosar în care prejudiciul a depășit 500.000 de euro. Faptele au vizat folosirea de documente false și omisiuni intenționate în vederea obținerii de finanțări. Deși Laura Vicol nu a avut calitate procesuală în acea cauză, simpla asociere de nume a rămas lipită de biografia publică — inevitabil, în România post-tranziție, unde memoria scandalurilor se intersectează cu parcursul politic.
Al doilea capitol familial este cel al actualului soț, Vladimir-Răzvan Ciorbă, personaj central în scandalul Nordis. Reținerea, prezentarea cu propunere de arestare și, în final, arestarea preventivă pentru 30 de zile au creat o punte directă între „frontul judiciar” și poziționarea publică a Laurei Vicol. În paralel cu procedurile penale, presa a detaliat atât stilul de viață al cuplului, cât și traseele financiare contestate de anchetatori — elemente care, în percepția publică, s-au suprapus peste exercițiul de putere parlamentar exercitat anterior de Vicol în fruntea Comisiei Juridice.
Cercul de nași și prietenii cu biografii sensitive: cazul Daniel Dragomir și ecourile „Black Cube”
În intimitatea cercului de încredere, Daniel Dragomir, fost ofițer SRI și naș de cununie al Laurei Vicol, reprezintă probabil cea mai de impact conexiune. În februarie 2021, Dragomir a fost condamnat definitiv la 3 ani și 10 luni închisoare pentru fapte de corupție; ulterior s-a predat autorităților italiene la Bari. Numele său apare și în dosarul „Black Cube”, alături de alte episoade care l-au așezat, vreme de ani, în centrul discuțiilor despre servisarea intereselor private din „zona gri” a puterii. Faptul că Dragomir are o legătură de familie (spirituală) cu Vicol alimentează narațiunea despre o rețea de relații care traversează instituții, business și politică.
Această „constelație” de prietenii și alianțe — de la familia Băsescu la cercul Dragomir — a fost mereu dublată de apărarea clamată de Vicol: prietenii personale, nu politice; conexiuni sociale, nu instituționale. În plan strict juridic, distincția e validă. În planul percepției publice, însă, când aceeași persoană trasează raportul de fond pe proiecte care ating penalul, anticorupția sau magistratura, contextul biografic cântărește inevitabil.
Relația mediatizată cu „Leo de la Strehaia” și argumentul „asocierilor toxice” în ecuația imaginii
În registrul monden-penal, un episod recurent în presa tabloidă, dar preluat frecvent în spațiul politic, a fost presupusa relație a Laurei Vicol cu Stelică Ion Mihai („Leo de la Strehaia”).
Personaj cu notorietate, Leo a fost condamnat definitiv în 2021 pentru evaziune fiscală și a fost vizat în alte dosare pentru înșelăciune. Din nou, chiar dacă episodul aparține sferei intime, multiplicarea lui în spațiul public a accentuat ideea că Vicol a traversat, în timp, cercuri sociale cu risc reputațional ridicat. Această „culisă” a contat, inevitabil, când opinia publică a cântărit profilul ei de lider al Comisiei Juridice.
Achitarea din 2018 în dosarul DNA: un contrapunct juridic într-o biografie zbuciumată
În 2016, Laura Vicol a fost trimisă în judecată de DNA pentru favorizarea făptuitorului, fals în înscrisuri și complicitate la exercitarea fără drept a unei profesii, într-un caz în care un colaborator al său s-ar fi prezentat drept avocat fără a avea dreptul. Doi ani mai târziu, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat achitarea definitivă.
Episodul, invocat frecvent de susținătorii săi, arată și cealaltă față a biografiei: aceea a unui avocat penalist care a înfruntat, la rându-i, acuzarea și a câștigat în instanță. Pentru criticii săi, însă, achitarea nu anulează întrebările despre calitatea alegerilor de mediu social și politic. Cazul este notoriu și consemnat pe larg în presa centrală la momentul respectiv.
Averea, stilul de viață și presiunea percepției publice
Declarațiile de avere ale Laurei Vicol au atras constant atenția: bijuterii și ceasuri evaluate la sute de mii de euro, conturi în mai multe valute, sume cash semnificative. În mod normal, pentru un avocat cu două decenii de practică și venituri din consultanță, astfel de active nu sunt, prin ele însele, probe ale vreunei nereguli.
Problema apare când valorile afișate intră în rezonanță cu narativul procurorilor despre eventuale cheltuieli fastuoase în cercul Nordis și cu imaginile din viața socială care susțin, vizual, această impresie. De aici și dificultatea: orice discuție despre substanța juridică a dosarului este „poluată” de estetica luxului, iar presiunea reputațională devine, politic, greu de dus.
