"Disputa dintre România și Ucraina cu privire la Canalul Bâstroe a început în 2004, odată cu decizia autorităților ucrainene de a efectua lucrări de realizare a unui canal care să permită navelor maritime, cu pescaj mare, să aibă acces la porturile dunărene ucrainene amplasate pe brațul Chilia.
Obiectivul urmărit de ucraineni a fost acela de a realiza o rută fluvială proprie, astfel încât navele ucrainene sau alte nave care transportă produse ucrainene să nu mai fie obligate să tranziteze canalul Sulina. Pentru a-și atinge acest obiectiv nu este suficientă realizarea canalului Bâstroe, ci este necesară dragarea amplă a șenalului navigabil al brațului Chilia de la Vâlkov până la Ceatalul Ismail (locul unde Dunărea se bifurcă în brațul Chilia și brațul Tulcea), adică pe o lungime de aproximativ 95 de kilometri.
La ora actuală, adâncimea medie a brațului Chilia este de 4 metri. Pentru a-l face navigabil pentru navele maritime adâncimea ar trebui crescută la 8,5 metri. Brațul Chilia este în cea mai mare parte granița naturală dintre România și Ucraina. Din această cauză, Ucraina nu poate să facă ce dorește aici. Granița este practic talvegul brațului Chilia, ceea ce înseamnă că Ucraina nu poate să facă intervenții asupra șenalului navigabil decât cu acordul României.
Nici pe canalul Bâstroe Ucraina nu poate să facă ce vrea. România a reacționat după declanșarea lucrărilor la Canalul Bâstroe. A efectuat demersuri diplomatice, a invocat toate convențiile, acordurile încălcate de Ucraina odată cu decizia unilaterală de a porni lucrările și acestea s-au oprit în 2007. Cele mai importante demersuri întreprinse de autoritățile române au fost în cadrul Convenției de la Espoo. După instituirea unei comisii de anchetă, după mai multe runde de negocieri, în 2020, în Conferința Părților la Convenția de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului, autoritățile ucrainene au anunțat că vor renunța la proiectul inițial și că vor respecta cu strictețe cerințele de evaluare a impactului asupra mediului în cazul unui nou proiect.
În urma acestei reuniuni, au început negocieri bilaterale care s-au materializat într-un acord româno-ucrainean semnat între ministerele mediului din cele două țări în noiembrie 2022, acord în care partea ucraineană își asumă respectarea reglementărilor de mediu prevăzute în convenții și acorduri.
Scandalul actual privind canalul Bâstroe a pornit de la o declarație cel puțin ciudată a vicepremierului PSD, ministru al transporturilor, Sorin Grindeanu, din 10 februarie 2023. Ucraina a notificat România în august 2022 că urmează să efectueze operațiuni de dragare. Notificarea a fost adresată conducerii AFDJ, structură aflată în subordinea Ministerului Transporturilor. Adică Grindeanu ar fi trebuit să știe că ucrainenii vor să dragheze Bâstroe încă de atunci. Dacă ar fi fost un ministru serios și responsabil ar fi trebuit să se informeze încă din momentul notificării ce tip de lucrări de dragare vor să efectueze ucrainenii și, în cazul în care ar fi avut cea mai mică suspiciune că ucrainenii vor să efectueze alte tipuri de lucrări decât lucrările de întreținere, ar fi trebuit să efectueze demersuri oficiale pentru a le împiedica. Dar, se pare că nu a mișcat un deget. Și s-a trezit să inflameze opinia publică cu o declarație care nu s-a bazat pe nicio informație serioasă, fără să fi întreprins anterior demersuri oficiale pentru a obține informații certe.
Din declarațiile oficialilor ucraineni reiese că s-au efectuat doar dragări operaționale, adică de întreținere. Acest lucru trebuie verificat de autoritățile române, care au dreptul să solicite părții ucrainene să permită efectuarea de verificări la fața locului, cum de altfel, se pare, că s-a și procedat. Până nu avem informații clare, obținute prin demersuri oficiale, informații obținute și analizate de specialiști, orice luare de poziție este neserioasă și, în contextul internațional creat de războiul de agresiune al Rusiei contra Ucrainei, contraproductivă.
Faptul că ucrainenii își doresc în continuare propriul canal de navigație fluvială este demonstrat și de faptul că au început demersuri oficiale pentru includerea canalului Bâstroe și a brațului Chilia în rețeaua europeană de transport fluvial. Dar și acest demers este lipsit de șanse deoarece nu poate fi aprobat la nivel european în cazul în care România se opune. Ceea ce România a și făcut, prin răspunsul oferit Comisiei Europene.
Revenind la canalul Bâstroe, trebuie să precizez că acest canal nu există doar din 2004. El a fost folosit de URSS până în 1959 pentru navele maritime comerciale. După 1959, transportul comercial a fost mutat pe canalul Prorva. Canalul Bâstroe a fost folosit în continuare de navele militare. Și după declararea independenței Ucrainei, canalul a mai fost folosit de ucraineni. După 2007, când au fost oprite lucrările, ucrainenii nu au continuat faza a doua a proiectului și nu au mai venit cu niciun proiect nou.
În concluzie, vreau să accentuez că România trebuie să își apere interesele perfect legitime și susținute de toate convențiile și acordurile la care și România și Ucraina sunt parte. Mă delimitez categoric de toți politicienii care au încercat să stoarcă capital politic din inflamarea artificială a acestui subiect și, mai ales, de toți agenții de influență care au folosit această temă pentru a alimenta propaganda antiucraineană, propagandă care servește intereselor Moscovei.", a mai scris Orban.
