În Biserică, la Liturghie, preotul citește istoria vieții Lui Isus pentru a le reaminti credincioșilor de momentul în care Mântuitorul a fost vândut de Iuda. Patriarhului Iosif este o preînchipuire a lui Hristos. Acuzat de desfrânare, el ajunge în închisoare, iar după ce este eliberat este pus administrator peste tot Egiptul. Stăpânirea lui peste Egipt reprezintă o prefigurare a biruinței Lui Hristos asupra păcatelor lumii.
Pomenirea care se face în această zi
În Lunea Mare se face și pomenirea smochinului neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru ca nu avea roade. Este o pildă dată omului din care trebuie să se rețină că Dumnezeu este atât iubire, cât și dreptate. Așadar, la judecata de apoi, El nu doar va răsplăti, ci îi va și pedepsi pe cei ce „nu au rodit”, conform crestinortodox.ro.
Ce să nu faci în Lunea Mare
În prima zi din Săptămâna Patimilor, Lunea Mare, este strict interzis să:
bârfești;
să mănânci urzici sau oțet;
să lenevești;
să te cerți;
să speli haine.
Este o zi specială, pentru curățenie spirituală, de rugăciune și iertare. Mai sunt doar câteva zile până la Paște, așa că se pot face și ultimele pregătiri în casă.
Denia care se citește pe 6 aprilie
Cea dintâi denie începe duminică seară și se numește „Utrenia zilei de luni”. Denia înseamnă în slavă „priveghere” sau „slujbă nocturnă”, acesta fiind motivul pentru care slujba de denie are loc seara.
Biserica a rânduit ca la denia de Lunea Mare să se facă pomenirea lui Iosif, fiul patriarhului Iacob. În denia de luni se amintește și de smochinul neroditor al Mântuitorului.
Iosif este al unsprezecelea fiu al lui Iacob și primul al Rahilei. Sfânta Scriptura ne arată că, într-o zi, bătrânul Iacob îl trimite pe Iosif să-i aducă vești despre frații lui, care erau plecați cu oile la câmp.
Frații lui Iosif erau invidioși pe acesta din cauza unor vise pe care el le-a avut, și au decis să-l omoare. Unul dintre frații lui i-a îndemnat pe ceilalți să-l arunce pe Iosif într-o fântână din care mai târziu este salvat și vândut unor negustori pentru 30 de arginți.
Pentru a-și acoperi fapta, frații lui Iosif au tăiat un ied, au rupt haina fratelui lor și au înmuiat-o în sânge. Seara, ajunși acasă, i-au arătat haina lui Iacob, spunându-i acestuia că Iosif a fost mâncat de o fiară sălbatică.
Iosif, fiul patriarhului Iacob, este în această poveste întruchiparea Lui Hristos.
Iosif, aruncat de frații săi în fântână, semnifică punerea Lui Hristos în mormânt. Scriptura ne atrage atenția că fântâna era lipsită de apă, semn că acel loc nu mai putea întreține viața. Până la Învierea lui Hristos, mormântul era chipul morții.
Cum fântâna în care a fost aruncat rămâne goală, la fel se întâmplă și cu mormântul Domnului.
Iosif vândut de frații săi în Egipt pentru 30 de arginți este o preînchipuire a lui Hristos vândut de Iuda.
Haina lui Iosif înmuiată în sânge și arătată patriarhului Iacob simbolizează mantia roșie a Mântuitorului din timpul Patimilor Sale.
În relatarea vieții lui Iosif ni se spune că acesta îi primește pe frații săi care vin în Egipt după o foamete cumplită în Țara Sfântă, iar acesta le dă de mâncare.
Foametea din vremea lui Iosif semnifică neputința neamului omenesc de a atinge asemănarea cu Dumnezeu prin propriile puteri.
Iosif dăruiește întregului popor grâu și hrană, reprezentându-L pe Hristos, care se va dărui pe sine ca hrană, sub chipul pâinii și al vinului.
