În zona de vest a orașului București, la marginea cartierului Giulești, se află mănăstirea Chiajna. Acest lăcaș de cult are o istorie bogată, devenind renumită însă pentru faptul că nu a fost niciodată sfințită. Puțini sunt însă cei care știu motivul pentru care mănăstirea Chiajna nu a găzduit nicio slujbă religioasă.
La marginea cartierului bucureștean Giulești se află o mănăstire în jurul căreia de-a lungul anilor au apărut nenumărate legende. Este vorba despre mănăstirea Chiajna, care în prezent este un artefact cultural. Din construcția inițială s-a păstrat o parte din structură, respectiv zidurile din cărămidă, după ce de-a lungul secolelor a fost incendiată de turci și a fost afectată de mai multe cutremure.
De ce nu a fost sfințită niciodată mănăstirea Chiajna
Construcția mănăstirii Chiajna a început în timpul domniei lui Alexandru Vodă Ipsilanti (1725-1807) și a fost terminată în timpul domniei voievodului fanariot Nicolae Mavrogheni (1786–1790). Mănăstirea a fost construită în stil gotic, având o lungime de 43 de metri și o înălțime de 17 metri. Aspectul masiv al construcției este dat și de zidurile groase de aproape 2 metri.
În ciuda faptului că mănăstirea Chiajna trebuia să fie unul dintre cele mai importante lăcașuri de cult românești ale vremii, preoții nu au apucat să o sfințească niciodată. În timpul invaziei imperiului otoman din anul 1821, mănăstirea a fost distrusă în mare parte. Potrivit izvoarelor istorice, se pare că turcii au crezut că mănăstirea Chiajna era, de fapt, o cetate, motiv pentru care au încercat să o distrugă. În urma incendiului izbucnit odată cu atacul otomanilor, toate documentele care se aflau în mănăstire au ars.
Ulterior, mănăstirea Chiajna a fost avariată de cutremurele produse în perioada 1929-1940. Mai mult, în timpul cutremurului devastator din anul 1977, mare parte din turla principală a mănăstirii s-a prăbușit.
Legendele din jurul mănăstirii
Potrivit spuselor localnicilor, clopotul mănăstirii Chiajna ar fi fost aruncat în apele Dâmboviței chiar înainte de atacul turcilor. De atunci, despre acest loc se crede că este blestemat, astfel apărând și nenumărate legende.
Potrivit uneia dintre legende, se spune că pe unul din zidurile mănăstirii, de sub tencuială a apărut un chip misterios care seamănă fie cu o domniță, fie cu un înger, sau chiar cu Sfinxul românesc. Mai mult unii localnici susțin că în urmă cu zeci de ani, un căruțaș care a ajuns în această zonă a înnebunit după ce a văzut niște umbre pe pereții mănăstirii Chiajna.
„Se spun multe despre ea, dar nu știu câte sunt imaginație. Mama, Dumnezeu să o ierte, mi-a zis că un căruțaș de pe aici și-a pierdut mințile într-o seară după ce s-a speriat tare. Cică a văzut tot felul de umbre pe pereți, cine știe. Dar asta e poveste de zeci de ani”, a povestit în urmă cu ceva timp o localnică.
