A fost o vreme în care România se putea lăuda cu o fabrică de ceramică fină care a făcut legea pe continent timp de aproape 60 de ani. Uzina se afla în satul Batiz din Hunedoara, care aparține de orașul Călan.
A fost prima manufactură de acest fel din centrul și estul Europei, renumită pe tot continentul pentru piesele pe care le producea.
Fabrica, înfiinţată în 1822
Această uzină impresionantă pe care a avut-o industria noastră a fost înfiinţată în 1822 şi redescoperită de cercetătorii Magdalena Bunta şi Paul Gyulai în 1968.
Mai rămăseseră doar câteva vestigii, urme istorice ale unei fabrici unice. Arheologii au continuat săpăturile şi au găsit temeliile atelierelor, urmele cuptoarelor de ars ceramica, tipare şi creuzete de turnare, piese de probă şi o importantă cantitate de piese rebutate.
Cei doi cercetători au dedicat manufacturii o amplă lucrare monografică, demers ideal pentru a sublinia reperele unei povești de succes.
Renumită pentru ceramica fină
Uzina de la Batiz primea comenzi din toată Europa "bună". Porţelanul era un produs de lux. Locul porţelanului a fost luat de faianţa fină sau maiolica, mult mai ieftină şi pretabilă fabricării vaselor de folosinţă casnică. Numele acestui tip de semiporţelan venea de la cel al localităţii Faenza (faianţa).
Responsabil pentru deschiderea fabricii de la noi ar fi Georg D’André, ”specialist în fabricarea obiectelor de faianţă fină”, în părţile Orăştiei, la Bobâlna, unde avea un mic atelier de confecţionat pipe.
Conform unor date istorice, primul articol produs la Batiz a fost un serviciu de masă pentru 24 persoane, dăruit de contele Nalátzy József generalului-comandant al Transilvaniei.
La fabrica de la Batiz se fabricau articole din faianţă fină, de formă plăcută, suflate cu aur şi smălţuite în diverse culori, dar, mai cu seamă, renumitul „porţelan negru de Batiz”, unic în Europa Centrală.
Faimoasa uzină de ceramică a avut o viaţă de doar 6 decenii.
