Fostul premier Marcel Ciolacu reacționează dur în scandalul pensiilor speciale. Acuză politizarea subiectului și avertizează că România riscă să piardă bani importanți din PNRR.
Un scandal care revine ciclic în spațiul public
Subiectul pensiilor special a devenit din nou central în discursul politic, iar reacțiile liderilor vin pe fondul schimbărilor legislative și al presiunilor venite atât din interiorul sistemului, cât și din partea Comisiei Europene. În acest context, fostul premier Marcel Ciolacu – astăzi candidat la șefia Consiliului Județean Buzău – acuză că problema fusese rezolvată, însă a fost redeschisă pentru capital electoral, cu riscul unor consecințe financiare majore.
Declarațiile lui Ciolacu reintroduc în dezbatere tema jalonului din PNRR legat de reforma pensiilor speciale, un angajament ferm al României pentru accesarea fondurilor europene. În timp ce actuala clasă politică încearcă să își asume merite în schimbarea sistemului, fostul premier avertizează că abordarea recentă riscă să coste România sute de milioane de euro.
Ciolacu: „Jalonul era închis, dar s-a dorit o nouă abordare”
În intervenția sa publică, Marcel Ciolacu a explicat că România reușise deja, în perioada mandatului său, să închidă jalonul privind pensiile speciale printr-un set de negocieri atât cu reprezentanții Comisiei Europene, cât și cu cei ai sistemului judiciar. În opinia lui, redeschiderea discuției nu are o justificare tehnică, ci una electorală.
„Jalonul (n.r. PNRR) era închis, dar e adevărat pe o perioadă mai lungă. Se dorește o nouă abordare cu riscurile de a nu încasa sute de milioane. Eu am ales calea negocierii cu ambele părți, am anulat un acord și cu comisia și cu magistrații. Atât s-a putut în acel moment. Nu aveam riscul de a pierde sute de milioane de euro. S-a dorit o altă abordare.”
Fostul prim-ministru insistă asupra ideii că discuția a fost deturnată în direcția greșită. Jalonul era validat, chiar dacă implementarea lui urma un calendar extins. Reintroducerea lui în dezbaterea politică a deschis riscuri importante și poate afecta credibilitatea țării în raport cu Comisia Europeană, care condiționează tranșele de finanțare de respectarea angajamentelor.
O temă transformată în muniție electorală
Marcel Ciolacu critică modul în care subiectul pensiilor speciale este instrumentalizat politic, deși problema tehnică a sistemului este mult mai complexă. El susține că dezbaterea actuală ignoră elementele reale ale reformei – limitele pensiilor, echitatea între venituri și pensii, vârsta de pensionare – și este folosită doar pentru a genera emoție publică.
Ciolacu a formulat acest lucru pentru a arăta că discuția a fost relocată într-un registru populist, în care politicienii își construiesc imaginea de „salvatori” ai națiunii. Declarația sa este clară:
„Sunt niște teme parazitare. Sunt teme de fond. Hai să fim corecți. Nu poți să ai pensia mai mare decât salariul. Acest lucru se rezolvase. Era închis.”
Vârsta de pensionare în magistratură, un punct sensibil al dezbaterii
Ciolacu pune accent pe vârsta la care anumite categorii profesionale se pot pensiona, considerând că aceasta este una dintre marile probleme ale sistemului. Fostul premier atrage atenția că pensionarea la 45, 47 sau 50 de ani nu este sustenabilă pentru un stat și nici pentru societate. El subliniază că profesioniștii din magistratură se află la maturitate profesională la acea vârstă, nu la final de carieră.
„Care este procentul? Ai 85, ai 70, ai 60. Asta e altă discuție. În schimb, ce nu văd eu corect, este posibilitatea să te pensionezi la 50 de ani, la 45 de ani, la 47 de ani. Totuși, la acea vârstă ești în maturitate profesională. Mai ales în zona magistraturii. Omule, mergi și te pensionezi, ca și toată lumea, la 65 de ani. Chiar dacă ai o pensie mai mare. Și atunci, aici a fost o greșeală fantastică. Aceste legi au făcut în 30 de ani toată clasa (n.r. clasa politică).”
În opinia sa, legile succesive adoptate în ultimii 30 de ani au creat privilegii care astăzi generează tensiuni sociale puternice. În plus, aceste decizii au lăsat în urmă un sistem incoerent, în care echitatea între contribuții și beneficii este adesea pusă sub semnul întrebării.
Populismul, motorul unor discursuri periculoase
Fostul premier lansează și un avertisment mai larg asupra modului în care temele sensibile sunt extrase din sondaje și transformate în instrumente politice. El atrage atenția că aceste tehnici creează „falii sociale” greu de închis și conduc la percepția greșită că reforma înseamnă doar concedieri și tăieri.
„Atunci au venit cu niște teme parazitare. Teme scoase din sondajele de opinie. De pildă, ce urăște românul cel mai mult? Urăște cel mai mult pensiile speciale. Atunci tema mea e pensiile speciale ca să par eu mesianic și salvatorul omenirii. Și mă țin de acea temă să arăt eu cât de bun sunt. Nu mă interesează costuri, nu mă interesează ce propag în societate. Sunt niște falii pe care le închizi foarte greu. Dar cea mai rea dintre toate este că cuvântul reformă: se confundă acum cu concedieri colective.”
AUR și politica promisiunilor imposibile
Ciolacu nu a ratat ocazia de a trimite o săgeată către partidul AUR, despre care susține că promovează promisiuni nerealiste, de tipul unor schimbări rapide care nu pot fi implementate în practică. El avertizează asupra riscului ca un discurs populist să fie perceput ca o soluție reală.
„Să nu credeți că dacă AUR ar fi la guvernare, va schimba lumea în trei zile. Că ne-ar da cineva benzina cu un leu. Între timp motorina este opt lei. Sau că pe timpul meu era motorină opt lei și inflație de zece la sută. Cred că din Palatul Victoria până acasă nu îndrăzneam niciodată să plec pe jos.”
