Mariana Ioniță, secretar general în Ministerul Transporturilor, cumulează salariul de la minister cu o plată consistentă pentru activitatea de supraveghere a Podului de la Calafat. Parcursul profesional al acesteia, presărat cu numiri, demiteri și reveniri spectaculoase, ridică întrebări despre transparență și responsabilitate publică.
Numire pe funcție și remunerație ridicată pentru supravegherea Podului de la Calafat
Mariana Ioniță, secretar general al Ministerului Transporturilor, primește lunar un salariu de aproximativ 13.000 de lei. În paralel, aceasta este remunerată cu încă 4.000 de euro pentru activitatea de supraveghere a Podului de la Calafat. Funcția este una veche, fiind deținută încă din 2007, când Ministerul Transporturilor a instituit un consiliu de coordonare pentru podul care leagă România de Bulgaria.
Potrivit informațiilor disponibile, instituția numește două persoane pentru conducerea activității, iar fiecare dintre acestea primește 4.000 de euro lunar. La momentul înființării, în 2007, remunerația era de 2.500 de euro, dar cuantumul a fost indexat constant cu rata inflației.
Un detaliu care amplifică suspiciunile publice este lipsa transparenței asupra fișei postului. Activitatea celor doi membri ai consiliului de supraveghere nu este publică, iar documentele oficiale privind responsabilitățile lor sunt secretizate. Nici CV-urile celor care ocupă aceste posturi nu sunt disponibile pe site-urile instituțiilor.
Un parcurs profesional marcat de numiri succesive și episoade controversate
Cariera Marianei Ioniță în administrația centrală cuprinde numeroase etape și reveniri rapide în funcții cheie. După perioada în care a încasat peste 2.000 de euro lunar ca membru în consiliul de supraveghere al Podului de la Calafat, ea a fost numită la Bruxelles într-o poziție creată special în perioada președinției române a Consiliului UE, în 2019.
La finalul aceluiași an, odată încheiat mandatul european, s-a întors la rolul de coordonator al podului. În 2020, a fost numită director general al CNAIR de către premierul Ludovic Orban. Mandatul a durat mai bine de un an. Demiterea a venit în timpul guvernului Cîțu, după ce ministrul interimar de la acea vreme ar fi aflat că Ioniță transmitea informații despre Autostrada Moldovei (A7) fostului ministru USR Cătălin Drulă, în loc să le comunice ministrului în funcție.
În urma demiterii, ea a revenit în structura Ministerului Transporturilor ca directoare de transport feroviar. În 2021, mandatul său a fost ridicat, fiind numită Secretar General al Ministerului Transporturilor. Postul, unul cu putere administrativă majoră, a fost reînnoit la fiecare șase luni prin ordin de ministru.
Revenire în conducerea podului și episodul incompatibilității
În anul 2024, Mariana Ioniță a fost numită membru în Consiliul de Administrație al CNIR și a participat la numirea actualului director general, Gabriel Budescu, pentru un mandat de patru ani. Ulterior, Agenția Națională de Integritate a stabilit că aceasta se afla în incompatibilitate, iar ministrul Sorin Grindeanu i-a cerut să își dea demisia.
În ciuda episoadelor succesive de numiri și plecări, Ioniță a rămas aproape permanent în structurile de putere ale Ministerului Transporturilor. Un nou episod a avut loc în august 2025: a fost demisă din consiliul de conducere al Podului de la Calafat prin ordin de ministru, doar pentru ca funcția să îi fie returnată după o săptămână.
Astfel, secretarul general al ministerului a revenit din nou în poziția care îi aduce lunar aproximativ 20.000 de lei net, sume provenite din administrarea Podului de la Calafat, la care se adaugă salariul de 13.000 de lei primit de la Ministerul Transporturilor.
Un parcurs profesional construit exclusiv în instituțiile statului
Conform datelor publice disponibile înainte de dispariția CV-ului său de pe internet, formarea profesională a Marianei Ioniță începe la Universitatea Tehnică de Construcții București, Facultatea de Construcții Civile, Industriale și Agricole. Toată cariera sa ulterioară s-a desfășurat în sectorul public.
Între anii 1992 și 2001 a lucrat ca referent debutant, apoi inspector de specialitate în Direcția Generală Construcții de Locuințe din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice și Dezvoltării Teritoriale. În 2002 a ajuns la Ministerul Transporturilor, unde a fost numită director general la Direcția Generală Construcții de Locuințe.
De atunci, traiectoria sa profesională a inclus funcții de conducere în instituții precum CFR SA, CNAIR și Ministerul Transporturilor. Pe parcurs, a ocupat poziții strategice în domeniul construcțiilor, infrastructurii rutiere și gestionării programelor majore de investiții.
